„Anul trecut, prin primăvară m-am întâlnit cu Mihai Stănescu pe Bulevardul Magheru, undeva între actualul sediu al Partidului Național Liberal și Piața Universității. După obișnuitul schimb de replici – «Ce mai faci?», «Hm, dar tu?» – Mihai Stănescu m-a privit îndelung și, parcă cedând unei tradiții căreia încerca să-i reziste a scos dintr-o mapă ținută cu nonșalanță sub braț, o coală de hârtie, o caricatură cunoscută, acum marelui public: bustul caricaturistului în T shirt pe care se putea citi: «Omul e suspus greșelii». (Eram în 1989 și numele «omului» apărea peste tot cu majuscule!). «Vreau să i-o duc lui Dulea», a mai adăugat Mihai fără să aștepte comentariul meu și m-a privit cu un zâmbet poznaș. Cunosc zâmbetul acesta de peste 20 de ani, de când Mihai Stănescu lucra la Ministerul Turismului. Azi, Mihai Stănescu, cel despre care presa franceză scria că «a luptat cu creionul împotriva dictaturii», este, poate, figura cea mai reprezentativă a caricaturii de la noi. Ion Crețu”.

Sursa: „Azi”, 1 iunie 1990, p. 3.