„În dimineața zilei de 24.04.1990 în fața hotelului Intercontinental din București s-au petrecut fapte foarte grave care demonstrează că proverbul «lupul își schimbă părul dar năravul ba» este valabil și astăzi. Lupul comunist, setos de sânge ca întotdeauna, a început să-și arate colții. Concret – iată faptele.
Începând din data de 22 aprilie a.c., timp de două zile și două nopți, câteva mii de demonstranți au stat în fața hotelului Intercontinental, cerând:
- Introducerea în Legea electorală a punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, care stipulează ca toți foștii activiști P.C.R. și securiști să fie excluși pe o perioadă de mai mulți ani din conducerea politică a țării.
- Independența reală a televiziunii față de guvern și președintele provizoriu al României.
- Respingerea în CPUN a proiectatului Decret de grațiere a delincvenților de drept comun vinovați de: tâlhării, violuri, etc.
În ziua de 24.04.1990 la orele 5.30 circa 200-300 de subofițeri de poliție au atacat pe cei 200 de demonstranți rămași peste noapte în Piața Universității. Folosind bastoane de cauciuc, lovind cu picioarele, polițiștii au reușit în câteva minute să-i împrăștie pe demonstranți. Pe caldarâm au rămas întinși zeci de manifestanți brutalizați, călcați în picioare. Urmărindu-i pe străzile laterale, subofițerii au lovit copii, bătrâni, femei.
După împrăștierea demonstranților un polițist s-a apropiat de un mic grup înghesuit într-un gang fără ieșire și i-a întrebat: «V-a bătut cineva?» Niciun răspuns. «Vedeți că nu v-a bătut nimeni?»
Exact ca pe timpul… «de tristă amintire» și al odioasei sale soții.
Eugen IORDACHE”.
Sursa: „Viitorul”, 25 aprilie 1990, p. 1.
[Diana Tița]
