„La data când scriu aceste rânduri, Parlamentul «golanilor» din Piața Universității se află de 11 zile în «sesiune neîntreruptă». 24 de ore din 24, cu restrângeri și atenuări de activitate la vremea nopții, cu magnifică ecloziune după-amiaza până la căderea nopții. Zi și noapte, participanții la Revoluție din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, ca și cei ce se alătură de la un ceas la altul, cu zecile de mii, întrețin aici flacăra dialogului. Un dialog franc, nemanipulat, cu pașnică fermitate în afirmarea opiniilor despre toate treburile țării, cu respect lucid pentru opiniile fiecăruia, cu însuflețire neîncrâncenată în a împinge în plină lumină nedreptățile (neapărat exemplificate), impostura, perfidiile, violența, sărăcia duhului și pe purtătorii acestei molime ce se tot întinde. E un dialog de certă intelectualitate, de irezistibil umor în dezvăluirea tabuurilor îndărătul cărora se baricadează cei interesați în a-și ascunde intențiile ambigue ori necurate. E un dialog ce denotă o mare puritate sufletească. E spălarea ființei lăuntrice a fiecăruia de maculările celor 45 de ani de totalitarism și ale celor peste patru luni de progresive asalturi cu tot mai limpezi țeluri post-totalitare.

Nu de partide se discută aici (dl. Rațiu si alți oameni politici au fost făcuți cu toată politețea să înțeleagă că e bine să păstreze distanța, în eventualele lor drumuri prin vecinătate). Numitorul comun al oricăror dezbateri, în Parlamentul «golanilor» e detectarea si respingerea oricăror manifestări impure din comportamentul actualilor reprezentanți ai puterii. Țelul vizat e constituirea unei opinii electorale democratice până la capăt, în București și în țara întreagă. E gândul curat despre o putere care să accepte a fi controlată în toate inițiativele ei de către poporul întreg. E căutarea încordată a unui asemenea tip de putere, a organismelor ei posibile, a principiilor si legilor nedezmințit democratice pe care să se sprijine. Iar la această căutare generalizată în ceea ce se numește «zona liberă de neocomunism» în Piața Universității participă – deopotrivă – «golani» tineri si mai puțin tineri, români si de alte naționalități, studenți, muncitori, cadre universitare, fețe bisericești, scriitori, oameni de artă ș.a.m.d din București, Timișoara, Sibiu, Brașov, Cluj, Constanța si Iași. Ieri și-a făcut auzit glasul, cu limpede convingere anticomunistă, un miner de la Motru. O tânără moldoveancă a venit cu gândul de a căra pentru cei de acasă presă oricât de multă, care, altminteri, e oprită în drum de specialiști într-ale informării si dezinformării.

Oricine are vreo bine sprijinitoare opinie asupra drumului pentru cucerirea deplină a democrației poate vorbi de la microfonul acestui parlament în aer liber, fiind aprobat cu căldură și indicibil umor (- «ăsta, da golan!»). Oricine își poate limpezi gândurile și completa informația despre problemele acute ale momentului actual cu ajutorul – mereu mai diversificat – al originalei mass-media, în parlamentul «golanilor»: coloana sonoră a casetei video care aduce lumină asupra momentului de constituire a F.S.N. (ca «mișcare» încă, nu ca partid), afișe cu lozinci antitotalitare, citate edificatoare din presă, caricaturi etc. În interludii actori cunoscuți fac să se audă versurile justițiare în absolut ale lui Eminescu, fabule ce îndeamnă la trezia de minte, poezii patriotice dintre cele inspirate de simțire adevărată și decentă. Talentați cântăreți de muzică modernă și populară ce slăvesc Revoluția din decembrie 1989 și comorile de bun simt sufletesc ale românilor dintotdeauna înnobilează ambianța aceasta unică.

Încât: voi, cei care încă nu ați fost până acum, mergeți la acest «Parlament» din Piața Universității: cel mai democratic din câte s-au ivit până acum la noi – poate că nu doar la noi – (aud că studenți de pe alte meridiane aprobă și caută echivalente adecvate). E ca o reinstituire pe temeiuri moderne a «șezătorilor» românești din veac. Este nu altceva decât semnul clarei opoziții față de p.c.r., care, intrat îndată după Revoluție într-o foarte tactică «ilegalitate», a renăscut ca F.S.N., acaparând până în ceasul de față majoritatea pârghiilor puterii și de pe această poziție purtându-și campania electorală. Cu «vizite de lucru» – mitinguri electorale, dispunând pentru triumfala campanie de convingere a electoratului nu doar de limuzine ori trenuri, dar și de elicoptere, precum și de aderenți care calmează asemenea slogane de renaștere a cultului personalității: «Țara lui Eminescu votează cu Iliescu»; «Iliescu nu uita, Iașiul este Capitala ta!»; «Iliescu nu uita, țara-ntreagă e a ta!» etc, etc.

La care cei de la parlamentul «golanilor» nu au cum să nu zică și ei –  chip de avertisment: «Suntem golani! De 45 de ani», «Iliescu nu uita! Țara nu-i moșia ta!» și altele ca acestea. Cine nu și-a pierdut bunul-simț în anii comunismului «legitimizat» poate să nu-i admire pe acești sublimi «golani»?

George Munteanu”.

Sursa: „România liberă”, 4 mai 1990, p. 1, 3.

[Alexandru Cîță]