În timpul regimului comunist, pluripartidismul a fost interzis, existând doar un singur partid, Partidului Muncitoresc Român (P. M. R.), ulterior cu numele schimbat în Partidul Comunist Român (P. C. R.).

Până atunci, funcționaseră mai multe partide politice  precum Partidul Conservator, Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat Român, Partidul Naționalist-Democrat, Partidul Național Român, Partidul Țărănesc, ultimele două unindu-se în Partidul Național Țărănesc.

Două dintre aceste partide aveau să aibă un rol important și după 1989, când viața democratică a permis din nou apariția liberă a partidelor politice, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc, ele fiind identificate cu titulatura de „partide istorice”.

La 8 ianuarie 1990 Partidul Național Țărănesc (constituit în 1926) a fost reînființat sub numele Partidul Național Țărănesc-Creștin Democrat (PNȚ-CD), sub conducerea lui Corneliu Coposu. În urma primelor alegeri libere după 1989, la 20 mai 1990, PNȚ-CD a obținut doar 2,5% din totalul voturilor, iar candidatul la președinție, Ion Rațiu, s-a situat pe cel de-al treilea loc.

Aflat în prim-planul politic al construirii României încă din 1875, Partidul Național Liberal (PNL) alături de alte partide politice a fost interzis în timpul regimului comunist. PNL a fost reînființat la 15 ianuarie 1990, dar a fost la început stingherită democratic de mentalitățile vechi ale conducerii FSN. La alegerile din 1990, PNL s-a situat pe locul 3, iar candidatul său la prezidențiale, Radu Câmpeanu, pe locul 2.

În calitatea lor de „partide istorice”, atât PNL, cât și PNȚ-CD au fost, așa cum am arătat, reînființate după 1989, dar participarea la viața democratică a fost îngreunată de principalul partid politic constituit după 1989, FSN. În plus, nici majoritatea populației nu a fost cucerită de promisiunile politice lansate de aceste partide politice în perioada imediat următoare după 1989.

De exemplu, la alegerile din mai 1990, PNȚ-CD a obținut doar 348687 de voturi din cele peste 13,7 milioane de voturi valabil exprimate la Adunarea Deputaților și 351357 pentru Senat, din cele 13,9 milioane de voturi valabil exprimate, iar PNL aproape triplu față de PNȚ-CD, dar mult inferior celor peste 9 milioane de voturi valabil exprimate pentru fiecare care din cele două Camere ale Parlamentului, în favoarea FSN.

Sursa: Stan Stoica, Dicționarul partidelor politice din România: 1989-2004, ed. a IV-a, București, 2004, p. 145.