„La balconul Facultății de geologie din piața Universității, loc intrat de pe acum în istorie, își fac apariția tot mai des oameni de cultură și artă. Nu întotdeauna vorbitorii sunt și oratori, dar marile sentimente care îi animă, îi fac să devină acolo, în fața mulțimii, adevărați tribuni. La balconul din care au vorbit în zilele trecute doamna Doina Cornea, Victor Rebengiuc, Petre Creția, Ioan Alexandru, Ovidiu Moldovan, Horia Moculescu și mulți alții, și în seara zilei de 3 mai s-au perindat la microfon oamenii animați de profunde sentimentele patriotice și cu adevărat revoluționare.

DRAGOȘ MARINESCU, student în filologie în București spunea printre altele: «Cu ani în urmă un mare avocat a fost întrebat ce este comunismul. Aceasta a comparat comunismul cu un lan de grâu în care spicele, natural, cresc inegal și pentru că toate trebuie să fie la aceeași înălțime, cele mai înalte sunt retezate.

Termenul de golan nu este numai o insultă, ci o încercare de a dezbina oamenii între ei. Neocomuniștii îndrăznesc să pună pe același plan gunoaiele comunismului cu exilul românesc. Probabil că ei nu știu ce înseamnă dorul de țară. Mie mi-e dor de Chișinău, de Soroca, de Cetatea Albă, de Basarabia, deși nu le-am văzut niciodată».

Dr. NICOLAE CONSTANTIN, medic primar șef la Spitalul Colțea: «Iubit suflet românesc, vă transmit peste veacuri jurământul Crăișorului Munților pe care l-am citit pe o cruce de piatră în țara moților la 1 august 1948: Români, ori punem pumnul în fața furtunii ori pierim! Pumnul sunteți dumneavoastră, tot ce are mai bun nația română. Furtuna este comunismul.

Sunt aici în piață răniți pe care i-am ajutat noi la Colțea în decembrie. Sunt aici în piață studenți mediciniști care ne-au ajutat zi și noapte în zilele de sânge ale lui decembrie. Eroii aceștia ne-au salvat atunci de comunism, noi îi salvăm acum de neocomunism. Fac apel de la această tribună la toți oamenii care gândesc în această țară, muncitori, țărani, intelectuali, poporul trebuie salvat! Să cenzurăm accesul la putere a celor neinstruiți, needucați, incapabili să aducă țării valori materiale și spirituale. Ei sunt cei mai mari dușmani ai unui popor».

RADU CONSTANTINESCU, student la medicină generală București: «În numai două zile am reușit să adun 78 de semnături ale medicilor din spitalul Municipal, care aderă cu hotărâre la Proclamația de la Timișoara și mai cu seamă la punctul 9 al acesteia.

Și noi folosim instrumente de «ascultare» și instrumente de tăiat în carne vie. Spre deosebire însă de securiști și feseniști, noi «ascultăm» inimi ale bolnavilor și tăiem în carne vie nu pe cei care lipesc afișe electorale, ci tăiem pentru a vindeca. Tinerii n-au murit numai pentru îndepărtarea papucului ceaușist, ci pentru îndepărtarea unei ideologii barbare.

Piața Universității este de pe acum Catedrala Libertății. Trebuie să ne recăpătăm dreptul de a ne putea privi în ochi. Revoluția golanilor este istorie».

UN STUDENT CRAIOVEAN: «În dimineața zilei de 1 mai 1990, un grup de tineri aderenți ai Proclamației de la Timișoara se aflau în fața teatrului Național. Directorul teatrului și primarul au organizat în scurt timp o haită de bătăuși care au năvălit pestei ei, lovindu-i cu sălbăticie. Un lucru asemănător s-a întâmplat astăzi la prânz: Un grup de tineri și-au permis să-i întrerupă pe tov. Ion Iliescu strigând: «Jos comunismul». «Fala noastră și mândria – Iliescu – România!». Iliescu a tăcut câteva minute, timp în care cordonul de ordine s-a rupt și spontan o gașcă de 2-3 sute de oameni s-au repezit și i-au bătut zdravăn pe acești tineri «gălăgioși». Iliescu și-a continuat discursul de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Mulțimea striga în piața Universității din București: «Asasinul!», «Iliescu și ai  lui, dușmanii poporului!», «Iliescu nu uita încă mai putem lupta!», «Ultima soluție, altă Revoluție!»

CRISTI CHIRIAC, student la facultatea de mecanică Iași: «Dragi golani, încă de ieri, studenții din Iași au început o demonstrație similară cu cea de la București. Televiziunea este manipulată, ea poartă marea răspundere pentru dezbinarea poporului«.

VASILE BOCA, student la Transporturi: «Sunt fiu de țăran din Bucovina. La sate nu s-a schimbat nimic. Președintele ceapeului a luat locul primarului, iar primarul a luat locul președintelui. Eșecul nu este altceva decât șansa pe care ne-o dă viața pentru a vedea ce ne lipsește pentru a învinge, spunea Nicolae Iorga. Și vom învinge! Mâine mii de studenți vor defila pe străzile Capitalei!»

În piață se scandează: «Nu vă fie frică, Iliescu pică pică!»

CHIRIȚĂ ION, muncitor la «Constructorul», Rm. Vâlcea: «Am adus o listă cu semnăturile muncitorilor care aderă la Proclamația de la Timișoara».

«Se strigă Cinste lor! Cinste lor!», «Mun-ci-to-rii, mun-ci-to-rii!», „F.S.N. dacă votați trandafiri o să mâncați!».

Discursurile continuă, apar în balcon diplomați și deputați străini, dialogul devine și mai interesant. Mii de torțe se aprind, transformând piața într-un spațiu feeric. E trecut de miezul nopții… Mă opresc aici cu relatarea. Cele patru ore au trecut. Pentru cei ce nu pot veni în piața Universității vom reveni cu alte relatări».

M. I . SPĂTARU”.

Sursa: „Dreptatea”, 5 mai 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]