„Piața Universității, «Km 0» (zero) al României fără comuniști. Lupta pentru democratizarea țării, pentru libertate, continuă. Rveoluția continuă și ia amploare. Manifestația continuă.
15 mai 1990, ora 18.00 sosește în «AGORA SPIRITULUI ROMÂNESC» coloana studenților de la I.P.B., sub lozinca scandată: «I.P.B.-I.P.B. tot cu Timișoara e». În momentul intrarii în spațiul liber de necomunism – se scandează: «Am ajuns acasă, am ajuns acasă».
Dl. Claudiu Constantinescu – student anul IV ne-a declarat: «De azi începem o grevă prin boicotarea cursurilor până în data de 21 mai, în scopul de a susține punctul 8 din Proclamația de la Timișoara și pentru dialog cu dl. Iliescu. Tot I.P.B. este în grevă, inclusiv studenții de la seral».
Dl. Marian Munteanu – lider al organizației «Liga studenților» a declarat: «Această demonstrație este o continuare firească a Revoluției începute în 16 decembrie 1989 la Timișoara. De patru luni de zile vor să ne dezbine, să creeze false adversități între grupările studențești. Nu au reușit. Alături de popor este Universitatea și acum Politehnica. Am devenit foarte puternici».
Vis-à-vis de manifestanții din Piața Liberă se află corturile celor ce se află în greva foamei.
Dl. Eugen Popovici din Agnita în vârstă de 43 ani, se află în greva foamei din 30.04.1990 și ne-a declarat: «Anul trecut in septembrie am fugit clandestin din țară. Aflând de evenimentele din 16-22 decembrie pe data de 28 decembrie m-am reaîntors în țară. Am fost decepționat când am constatat că acel comunism, acea hidră comunistă, are în continuare puterea, m-am decis să fac acest act. Fiind amenințat, am rămas aici, iar soția si copilul i-am trimis, pentru a fi in siguranță, peste hotare. Eu am dreptul suprem, asupra vieții mele. Știu și sunt hotărât să mor pentru țara, dacă este nevoie”.
Dl. Prof. Victor Dumitrescu din București, este în greva foamei din 30.04.90, declară: «În 30 aprilie m-am dus cu o cerere la Crucea Roșie din str. Biserica Amzei, prin care solicitam sprijin. Acolo am fost refuzat categoric. Dl. Constantin Tică Dumitrescu se ocupă de noi și a făcut un apel la ONU, ca cei de aici să fie trecuți sub protecția acestui organism, deoarece suntem amenințați».
Grupul «sinucigașilor» la această oră se compune din Sion Dumitru – București, Claudia Zaharia – Timișoara, Carmen Rădulescu – București, Victor Dumitrescu – București, Gheorghe Pană – Buciumeni Dâmbovița, Danuț Lungu – București, Adrian Savin – București, Marius Borza – București, Eugen Popovici – Agnita, Gradin Bogdan – București, Nicolae Bucșescu – București, Cornel Puiu – Focșani, Victor Ilinca – Costești-Argeș, Gherghina Mihai, Dana Diaconescu – București, Nicușoara Sîrbu – București, Maria Mirea, Petruța Cociornei, Elena Cociornei, Rodica Ajop, Ion Bărboceanu – București, George Dumitrache – Târgu Jiu, Sîrbu Pasmagine – București, Stelia Cenușiu – Cluj, Marian Teodorescu – București, Ovidiu Păclitaru – Rădauți, Vasile Simiuț – București, Gabriel Maniu – Slobozia, Iulian Andronic – Bacău, Atila Czeko – Tîrgu Mureș, Alexandrina Roșu – București, Emil Urziceanu – Craiova, Andrei Beldiman – Iași, Maricica Georgescu – Galați, Eugenia Negulete, Ileana Dobrescki – București, Marian Mcovei – Câmpina, Wilhelm Muhlbacler – Sibiu, Ion Stanulea – Slănic Prahova”.
Sursa: „Viitorul”, 17 mai 1990, p. 2.
[Cosmin Hedeșiu]