„Zvonul lansat miercuri dimineață, cum că «zona liberă de neocomunism» (eu i-aș spune liberă de…autoturisme, dacă din când în când n-aș repera, în perimetrul respectiv, mașina domnului avocat Octavian Rădulescu) s-a deschis circulației, nu s-a confirmat. Cum s-a născut zvonul nu mai e un secret pentru nimeni. Un ins, șofer de T.I.R., a venit aici cu mașina statului, pe care a transformat-o în baricadă multifuncțională (se și locuiește aici, mai comod decât în cort!): dar gestul său, calificat drept temerar de unii, nu este decât abuzul cel mai comod cu putință, un îndemn, dacă vreți, adresat strungarilor să plece din uzine cu strungurile pe care lucrează, elevilor să plece din clasă cu banca în care stau, constructorilor să ia în stăpânire macaralele…

Cine n-a venit, deci, în piață, miercuri, a avut de pierdut, cum spuneam. Ne-am distrat de minune! Am plecat, cu steaguri și porta-voce, în frunte cu domnul Dincă, la P.N.Ț.-cd. Să știe cei de acolo că tinerii din piață nu sunt buni doar ca mercenari în campaniile electorale. Expediția de miercuri n-a fost sponsorizată de nimeni (deși bag mâna-n foc că se vor găsi, între foștii asediați, unii care vor jura că, de data asta, e mâna…trandafirului!). Nici vorbă. Dacă acțiuni anterioare mai de anvergură au adus ceva parale, cea de miercuri, a fost pe gratis. Să se știe. Ba chiar, domnul Dincă ne-a asigurat că va veni și rândul P.N.L.-ului. Vom merge și la ușa dumnealor să-l întrebăm, nu cumva s-au dat cu…? Și-uite așa, din mercenari unii devin militanți…Ai cui? Ai ce? Ai anarhiei în primul rând. Care, cu voia foștilor patroni și chiar fără voia lor, aduc, în centrul orașului, pe lângă destule neajunsuri, și în miezul zilei, în prim plan violența. Un sportiv cunoscut, de la Dinamo, cobora din autobuz împreună cu aceea ce, peste câteva zile, urma să-i spună mult așteptatul «da» în fața ofițerului stării civile. Un cetățean în vârstă de 56 de ani, B. Florea, pensionar de la turnătoriile «23 August», se afla în piață împreună cu feciorul (B. Ion, în vârstă de 36 de ani) și nepotul (B. Alexandru, 16 ani) în perimetrul Universitate-Piața Rosetti. Acesta a dat să urce în autobuz, tânăra pereche – să coboare. N-au avut loc unul de altul, s-au încăierat și, în cădere, B. Florea s-a lovit cu capul de bordură, suferind un grav traumatism cranian. De altfel, cu toate eforturile medicilor de la Spitalul de urgență și, mai apoi, de la «Gh. Marinescu», omul n-a mai putut fi salvat. Celălalt combatant, cât pe ce să fie linșat de mulțimea întărâtată la vederea sângelui. Polițiștii aflați în zonă cu greu (și aș zice, riscându-și pielea) și-au putut duce la capăt misiunea. Noroc că oameni din mulțime, între care domnul Stan Ion-Roko, de la «23 August» și domnul Lupu Nicolae, secretarul cu propaganda de la P.N.Ț.-c.d., aflați la locul incidentului, au dat un sprijin substanțial oamenilor de ordine pe toată durata derulării evenimentului. Menținerea acestui focar de dezordine în mijlocul orașului generează, între multe altele, și asemenea situații…Au urmat și alte acțiuni, între care «judecarea» în public a domnului Dumitru Dincă pentru indisciplină (se crede oare de capul lui?), precum și un marș la ambasada S.U.A. și apoi a U.R.S.S., cu lozincile de rigoare și cu reacții condamnabile din partea celor (mulți și proști, cum știm de la «Universitate»), care, de la balcoane, au aruncat în noi cu apă și cartofi stricați. Și (zic gurile rele) chiar cu trandafiri…

«Joia tineretului» a debutat sub semnul îndoielii. «Cineva s-a folosit de noi», îmi spune un tânăr venit aici dintr-o nemulțumire «camilpetresciană» și n-am argumente să-l contrazic. Un «decembrist» este de părere că «așa nu mai putem continua». Studenții s-au retras, cei de la «Alianța poporului» sunt adepții violenței (nu numai de limbaj, se spune că au și arme și că au de gând să le folosească), cei din Piață sunt, parte «securiștii», parte gură-cască ș.a.m.d. Și totuși, tradiționalul marș la televiziune, via Piața Victoriei, a avut loc. Un mic incident: «Academia de arte» a ieșit din coloană și și-a strâns pancartele imediat după Piața Victoriei. «Faptul că s-a strigat ce s-a strigat, că s-au folosit inclusiv expresii triviale, ca la ușa cortului, ne determină să ne retragem…firma. Cine vrea, poate să meargă ca independent» – spune o tânără. La întoarcere, în sfârșit, o surpriză plăcută: «balconul» și-a recăpătat…vocea și, după câteva zile de absență, la balcon a «răsărit» din nou Marian Munteanu. A urmat folk și toate celelalte, potrivit programului.

Ziua de vineri, cel puțin până la orele 17,30, nu a adus nimic nou. Doar zvonuri, cum că s-au înmulțit polițiștii din zonă. Drept pentru care, nu cumva să fie confiscat TIR-ul devenit atât de util, s-au dezumflat cauciucurile acestuia, iar șoferul titular a fost înlocuit cu echipe din «permanenții pieței».

Anica FLORESCUˮ.

Sursa: „Adevărul”, 9 iunie 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]