„Dincă Dumitru, născut la 1 mai 1950, în comuna Cojasca, jud. Dâmbovița. Are șase frați. Urmează cursurile școlii primare din Crevedia, cu rezultate mediocre, evident, abia mai târziu intrând în dialog cu Grupul pentru Dialog Social. Se pare că ar mai fi urmat cursurile unei școli profesionale. La 20 mai 1974 se înscrie la un curs de recalificare conducător (de atunci, ambiții politice!) de taximetrist. La 21 octombrie 1974 este respins la examenul de conducător – deh, comunistul!…- și este angajat ca spălător auto. Obține permisul în iunie 1975 și funcționează ca taximetrist până la 1 octombrie același an când, întrucît și-a părăsit mașina –  pentru vreun miting împotriva nomenclaturii? – este trecut șofer manevră. Viața lui la I.T.B. a fost grea. Mă rog, fire mai temperamentală Dumitru Dincă al nostru. Pentru toate aceste merite, I.T.B. i-a repartizat o locuință. De prin 1982 i se pierde urma. În 1988 reapare la comuna Crevedia unde preia conducerea gogoșeriei sătești. Nu este de acord cu sistemul de prețuri practicat de dictatură și vinde gogoși și cireșe cu suprapreț. I se face dosar penal pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor personale. Timpul nu va mai avea răbdare și haiducul Dincă se mută la București. Devine persoană publică, unul dintre alintații televiziunii. Primăria comunei Crevedia și conducerea CAP au înaintat pe adresa CPUN scrisori de protest față de activitatea acestui adevărat «erou al revoluției».

În present, aliat cu GDS, cu partied, istorice sau mai noi, din stirpea din Leon Nica, își pune în pericol coardele vocale pentru a scăpa țărișoară noastră de comunism.

Capruciu Eugen, deși cel mai tânăr din duetul de astăzi, este cel mai calificat dintre ei. Poate chiar din toată piața, deși sunt date că greșim. El are la activul său trei condamnări: un an și șase luni pentru tentativă de viol, în 1984; eliberat mai devreme, se repede într-o nouă faptă revoluționară și este condamnat la un an pentru furt din avutul obștesc. În sfârșit, în 1987 se înscrie hotărât în rândul «opozanților politici2, cum ar spune un membru fondator al GDS (ale cărui pulsiuni se manifestau cam cu aceeași intensitate) și se alege cu o condamnare de șapte ani pentru viol. Revoluția l-a eliberat, dar pentru Eugen Capruciu revoluția continuă. Atenție domnilor și, mai ales, doamnelor și domnișoarelor!
Ei nu sunt golani, sunt apostoli!
(Va urma)
(Ioana Brătescu)”.

 Sursa: „Azi”, 5 mai 1990, p. 1.

[Alexandra Dănălache]