„Interviul acordat de Gabriela Adameșteanu (înainte de alegeri și difuzat la 27 mai), postului de radio «Europa liberă» nu impune comentarii ample deoarece seamănă leit cu ceea ce cititorul român cunoaște din revista apolitică și imparțială a Grupului pentru Dialog Social. Interesante ni se par doar două aspecte: rezervele exprimate de reprezentantul postului de radio de la Munchen în legătură cu valabilitatea celor mai multe din aserțiunile intervievatei și atacul direct pe care acesta l-a întreprins împotriva cotidianului «Azi».
În ceea ce privește primul aspect reținem drept caracteristic dezacordul reporterului postului de radio față de reproșul adus de Gabriela Adameșteanu poporului român care, chipurile, este lipsit de sentimentul vinei, în contrast cu poporul german care are acest sentiment. Regretăm însă faptul că Gabriela Adameșteanu nu ne-a spus cum trebuie să fie pedepsit poporul român și cum să-și ispășească vina.
Dar, referindu-ne la atacul împotriva ziarului nostru, reținem că ispășirea evocată de Gabriela Adameșteanu ar putea consta doar în refuzul de a sprijini politica FSN. Ziarul «Azi» i s-a reproșat că a luat atitudine în legătură cu pozițiile exprimate de Revista «22» și de Grupul pentru Dialog Social privind așa-numita lipsă de maturitate a poporului român. Acest reproș se transformă, în realitate, într-un elogiu. Am putea oare subscrie la ideea emisă de Gabriela Adameșteanu în nr. 19 din 25 mai al revistei «22» (deci după alegeri) idee potrivit căreia «Revoluția a fost cadoul pe care o minoritate l-a făcut majorității»?
Ar fi inutil să repetăm că nu vom accepta niciodată asemenea insulte la adresa poporului nostru; le vom respinge fără menajamente. Când cineva te atacă pentru adoptarea unei asemenea poziții poți fi sigur că te afli pe drumul cel bun. Mulțumim pentru apreciere, Gabriela Adameșteanu.
T.B.”.
Sursa: „Azi”, 30 mai 1990, p. 1.