Radu Câmpeanu (1922-2016) a absolvit studii superioare în specializările științe economice și drept în București. Provenind dintr-o familie de membri ai Partidului Național Liberal (PNL), Radu Câmpeanu s-a implicat repede în politică, în organizația de Tineret Liberal din județul Dâmbovița înainte de 1948.

După 1948, activitatea sa i-a atras repede stigmatul de anticomunist, motiv pentru care a fost arestat și închis pentru mai mulți ani. În anul 1973 a reușit să obțină azil politic în Franța, unde a continuat să se remarce prin mai multe acțiuni civice și politice, precum constituirea Asociației Foștilor Deținuți Politici din România sau Consiliul Național Român de la Paris, sau prin colaborarea cu radiourile Europa liberă și BBC.

După 1990, Radu Câmpeanu a revenit în țară și a contribuit la refacerea PNL (15 ianuarie 1990), fiind ales în funcția de președinte al PNL între anii 1990-1993. El a candidat și la funcția de președinte în stat, în două rânduri, fără însă să aibă succes. În ultimii ani a continuat să dețină diferite funcții politice, inclusiv pe cea onorifică de „președinte fondator” al PNL.

Pe timpul Fenomenului Piața Universității Radu Câmpeanu a fost considerat un candidat important la alegerile prezidențiale, cu șanse reale de a i se opune lui Ion Iliescu și viziunilor sale politice îndelung contestate de protestatarii din centrul Bucureștiului.

Sursa: Stelian Neagoe, Oameni politici români. Enciclopedie, București, 2007, p. 159-161.