Răzvan Theodorescu (1939-) este o personalitate a culturii românești, istoric de artă, academician și membru în mai multe organizații culturale din țară și străinătate. A ocupat mai multe funcții în stat, a fost și senator din partea Partidului Socialist Democrat.

Răzvan Theodorescu a urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea din București și din cauza faptului că provenea dintr-o familie care era implicată în viața politică din partea PNȚ și PNL, a fost exmatriculat în anul 1959 (desigur, s-au găsit acuze comune perioadei respective: „împăciuitorism, antisovietism, apartenenţa la un grup spiritualist, elitism”). Cursurile le-a reluat doi ani mai târziu, absolvind în cele din urmă facultatea. În perioada următoare, în ciuda acestor probleme, s-a remarcat prin activitatea publicistică, în general dedicată istoriei culturale medievale românești.

În anul 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit președinte al Radioteleviziunii Române. La declanșarea mineriadei, pe 13 iunie 1990, Televiziunea Română a fost atacată, iar Theodorescu a luat decizia de a întrerupe emisiunea. Întregul moment a fost interpretat în felurite chipuri, dar un interviu din urmă cu 10 ani chiar cu Theodorescu a adus câteva clarificări în acest sens. În orice caz, decizia lui Theodorescu a produs nemulțumire în rândul manifestanților din Piața Universității și a unei părți a opiniei publice, care a interpretat actul drept un partizanat „mascat” cu FSN și o decizie anti-democrație, care a „facilitat” și venirea minerilor. Theodorescu a negat aceste acuze și a arătat printre altele, că i-a cerut lui Ion Iliescu, președintele României în acea perioadă, să găsească o modalitate de a-i determina pe mineri să se retragă din București. Așa poate fi explicat, în viziunea lui Theodorescu, discursul de mulțumire al lui Ion Iliescu către mineri, și retragerea lor ulterioară, în 15 iunie 1990.