„Evenimentele se succed cu o repeziciune uluitoare. Mase mari de cetățeni ai Capitalei, precum și din alte orașe ale țării, fac – cu adevărat – Istorie. Înnoadă firul istoriei românilor, rupt timp de 45 de ani. Ce vor?

«Suntem independenți. Nu facem propaganda nici unui partid. Nu susținem nicio persoană în alegeri; niciun partid. Admitem sistemul pluripartit. Dorim un singur lucru. Demisia guvernului, în frunte cu Ion Iliescu și Petre Roman – uzurpatorii Revoluției noastre. Jos Iliescu! Jos Petre Roman! Jos comunismul!»

Muncitori, maiștri, ingineri, profesori universitari, actori, medici, poeți, matematicieni, studenți, teologi – se prezintă în balconul Universității și vorbesc mulțimii. Președintele Asociației 16-21 Decembrie cere demonstranților să compare ca martori în procesul pe care l-a intentat lui Ion Iliescu și Petre Roman. Capetele de acuzare sunt următoarele:

1. – Încălcarea legii, în dimineața zilei de 24 aprilie, prin faptul de a fi trimis bandele de bătăuși ale securității care au molestat pe demonstranții pașnici. Cei loviți, mutilați – să se prezinte la tribunal.
2. – Organizarea ilegală de contrademonstrații (culminând cu cea din 28 ianuarie), împrejurare în care, de asemenea, au fost bătuți, desfigurați – sute de oameni. Sunt dovezi că bătaia a fost ordonată și organizată de Ion Iliescu.
3. – Uzurparea legilor juridice și economice, de către Ion Iliescu și Petre Roman, prin faptul de a fi ordonat scoaterea muncitorilor din producție și trimiterea lor la manifestații – punându-li-se la dispoziție trenuri și autobuze – gratis. Cine a suportat pierderile prin oprirea producției? Cine a suportat cheltuielile de transport, salarii etc.? îl întreabă reclamanții pe Ion Iliescu?
4. – Manipularea mijloacelor de informare, învrăjbirea tuturor categoriilor sociale, jignirea maselor de oameni ai muncii prin calificarea lor drept «golani», «huligani», «vite», etc.

De asemenea, se cere Comisiei centrale electorale să ia act de contestarea dreptului lui Ion Iliescu de a participa la campania electorală pentru desemnarea președintelui țării, ca fiind nedemn de această încredere a maselor.

I se mai contestă lui Ion Iliescu dreptul de a lua măsuri dictatoriale, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost ales președinte, ci este interimar. Liderii Revoluției, împreună cu cei ai organizațiilor independente – în consens cu zecile de mii de cetățeni – consideră că Ion Iliescu nu are niciun drept de a guverna țara până la alegeri, acest rol trebuind să-i revină unei echipe, unui comitet de conducere și nu unui președinte neales.

Punctul forte al cerințelor demonstranților, cum se știe, este impunerea fără rezerve a punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, prin care se interzice, pe o perioadă de cel puțin trei legislaturi, oricărui membru al nomenclaturii comuniste de a participa la conducerea statului.

Deși televiziunea, radioul și ziarele FSN-ului, singurele care transmit informații în țară (celorlalte fiindu-le blocată difuzarea) continuă să dezinformeze, o parte din populația țării a început să afle adevărul despre modul în care Ion Iliescu încalcă legile țării, deturnează obiectivele Revoluției, continuă să păstreze țara pe direcția comunismului, destabilizează economia (ajunsă la 70% din capacitatea de producție), împiedică formarea sindicatelor democrației, ia măsuri importante pentru viața statului, prin decrete, fără consultarea maselor, a provocat grave disensiuni între naționalitățile conlocuitoare, disensiuni care până în prezent n-au existat. Din balconul Universității i s-au adresat și reprezentanți ai comunităților germană și maghiară, iar diverse asociații ale țiganilor s-au solidarizat la programul demonstranților.

Demonstranții mai acuză că manipulând mase de oameni ai muncii prin minciună, Ion Iliescu a reușit să creeze grave disensiuni între muncitori și intelectuali – fii ai aceleiași nații, care au trăit până azi în deplin respect și armonie – utilizând primejdioasa doctrină comunistă a dictaturii proletariatului. Sute de muncitori și intelectuali de cel mai incontestabil prestigiu și-au exprimat indignarea și îngrijorarea față de aceste măsuri ilegale și antinaționale manevrate de Ion Iliescu, făcând apeluri disperate la reconcilierea între toate categoriile socio-profesionale, la reconcilierea națională, la salvarea patriei.

Participanții la mitingul de protest au hotărât să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a informa pe concetățenii patriei din toate localitățile asupra adevăratelor obiective ale demonstranților, îndemnându-i să se solidarizeze, să nu se lase înșelați de Ion Iliescu.

S-a confirmat informația că și în alte orașe cetățenii au aflat adevărul și s-au solidarizat cu Bucureștiul și Timișoara. Au fost citate orașele Cluj, Constanța, Brașov, Buzău, Ploiești, Galați, Focșani, ș.a. Un apel disperat, prin care s-a cerut ajutorul moral al Capitalei, l-a făcut un locuitor al orașului Piatra Neamț, care a arătat că populația de acolo este ținută în totală lipsă de informație, terorizată de bandele FSN-ului, supravegheată, înșelată metodic. Ca, de altfel, în mai toată Moldova.

A stârnit indignare știrea că membri ai conducerii PNȚ-c.d. au fost împiedicați de la consfătuiri cu cetățenii în mai multe localități, fiind bătuți și alungați de grupuri de huligani manipulate de FSN. Au produs o puternică impresie gesturile de solidarizare la aceste obiective ale demonstrației câtorva participanți (muncitori și maiștri de la IMGB, Centrala laptelui, chiar lidera sindicatului, un maistru de la «23 August», altul de la Galați, muncitori de la diverse întreprinderi din Capitală și din țară).

Un grup format din 30 de demonstranți, s-au prezentat la spital pentru control și încheierea formelor legale medicale în vederea începerii unei greve a foamei în semn de protest împotriva samavolniciilor și ilegalităților comise de Ion Iliescu și echipa sa.

Demonstranții sunt ferm hotărâți, prin jurământ, să nu cedeze până când o declarație din partea lui Ion Iliescu, a guvernului și a CPUN-ului nu va negocia cu delegația demonstranților.

Întrucât este vorba de o uriașă mișcare revoluționară, a cărei lideri sunt aceiași cu liderii Revoluției de la 21-22 Decembrie, și care au prezentat și dovezi clare, din care reiese că Ion Iliescu și Petre Roman n-au participat la ea, neavând niciun merit, ci s-au strecutat la conducere prin vidul de putere, uzurpând dreptul și posibilitatea maselor de a găsi o altă soluție. Zecile de mii de oameni ai muncii au cerut demisia lor imediată.

Evenimentele continuă să se succeadă halucinant de repede. Am intrat în a 12-a zi în care intelectualitatea și muncitorimea sunt tot mai angajate, mai sudate în această revoluție a nervilor și a răbdării.

Ne întrebăm până când? Care din cele două tabere va face prima mutare decisivă?

P.S. Ni se comunică, în ultima clipă, că numărul semnatarilor pentru adoptarea punctului 8 din Proclamația de la Timișoara a atins 3.500.000”.

Sursa: „Viitorul”, 3 mai 1990, pp. 1-2.

[Diana Tița]