„V-am citit cu plăcere articolele din presa comunistă (chiar și printre rânduri). Poate chiar pentru aceea mi-au plăcut mai mult că nu se supuneau canoanelor și nu erau «pe linie» (se înțelege linia oficială a propagandei). V-am citit și cărțile, din care răzbăteau aceleași mesaje virulente la adresa totalitarismului, metodelor sale abuzive și autocrate, mesaje mai mult sugerate subtil și abil decât manifeste. Eu, cel puțin, așa le-am receptat. Am văzut în persoana dv. (doar după scris și ce-am citit din presă) un intelectual inteligent, un condeier de valoare și un caracter integru (nu vă cunosc bine biografia). M-am bucurat sincer când am aflat că sunteți directorul de onoare al ziarului în care vă publicați frecvent opiniile. Mi-am exprimat această bucurie și față de un gazetar al cotidianului dv. (care îmi este amic), gândindu-mă că veți pune experiența și condeiul dv. în slujba adevărului și al dreptății, limpezind părerile confuze și îndrumând – prin instrumentele mass-media ce vă stau la îndemână – pașii oamenilor – de bună și de rea credință – spre conciliere națională și reconstrucția țării pe baze democratice.
Dezamăgire! (nu vreau să zic mai mult!), domnule Paler, vă înscrieți și acum, după victoria Revoluției, tot pe linia unei «disidențe». Un negativism total, o escaladare a urii răzbate acum, poate chiar mai mult decât atunci, din articolele dv. (mă tem că maniera patimei și acest ton vitriolant le imprimați și altor redactori, de faceți din «România Liberă» un ziar de scandal). Desigur, nu vă contest, talentul, nici nu sunt chemat s-o fac, dar ca un cititor mă văd nevoit să vă spun că suferă competența dv. profesională de subiectivism, că sunteți pătimaș și, implicit, părtinitor. O fi publicația dv. «România Liberă», dar nu libertină. Nu mi-am propus să fac o analiză a tuturor articolelor dv., dar ca jurist nu-mi pot reține indignarea față de aprecierile dv. supărătoare (ca să nu folosesc alt termen) la adresa justiției. Mă refer în special la criticile aduse instanțelor (Tribunalelor militare) care au judecat și judecă procesele celor implicați în opresiunea săvârșită împotriva participanților la Revoluția din decembrie anul trecut. Nu știu cât de competent sunteți în materie de drept, dar mi se pare că vă scapă totalmente prevederile judiciare care duc la stabilirea adevărului pe bază de probe, nu de supoziții, cum ați fi vrut dv. Ofițerilor din garda dictatorului, de pildă, județi la București și achitați de tribunal, nu li s-a putut reține vreo culpă pentru că nu erau probe concludente. Dv. ați fi vrut probabil să fie condamnați după «indicații» (chiar dacă acestea se aflau cuprinse în rechizitoriul procuraturii), nu după lege. Instanța a apreciat corect probele achitându-i, așa cum de altfel a și anticipat colegul dv., Emil Munteanu, care a apreciat pertinent starea de fapt fără patimă și fără idei preconcepute. (Și mi se pare că și la Timișoara va trebui făcut același lucru cu inculpatul Teodorescu Filip, care mai degrabă și-ar găsi locul în Serviciul Român de Informații, recent constituit, decât în boxa acuzaților). Dv. știți semnificația maximei «Perissent les colonie plutôt qu’un principe!», rostită de Robespierre în Adunarea constituantă franceză amintindu-și de principiul «Fiat justitia, pereat mundus».
N-aș vrea să cred că dv., domnule Paler, suferiți de un complex de culpabilitate (știți bine ce funcții ați avut și de ce situație ați profitat sau beneficiat pe timpul ultimei dictaturi) și vreți acum să vă disculpați strigând lozinci anticomuniste și semănând stări de confuzie și destabilizare, raliindu-vă cu oameni lipsiți de discernământ politic și de simțul responsabilității civice. Doamne, dă să mă înșel! Nu vreau să cred că un intelectual de talia dv. nu poate contribui la găsirea de soluții problemelor cu care se confruntă acum țara, la dezamorsarea situației de criză ce se accentuează în România.
P.S. Eu văd rolul presei (în situația dată) ca un propagandist cinstit și un liant al concilierii naționale care să nu otrăvească atmosfera în țară, ci să contribuie la unirea nu la dezbinarea forțelor progresiste ale națiunii.
Al. Negru
Oradea”.
Sursa: „Azi”, 24 mai 1990, p. 2.
[Vlad Mihăilă]
