„Aș începe cu remarcă: prezența dv. pe micul ecran, mai ales declarațiile făcute cu această ocazie, constituie încă o dovadă că [text indescifrabil] nu ne-a furat libertatea de a exprima, [text indescifrabil]  și public, tot ceea ce gândim. Este și motivul pentru care m-am așezat la masa de scris, de îndată ce ați spus ultimul cuvânt în interviul acordat de dv. Televiziunii Române Libere. Puțin mâhnită m-am așezat, pentru că mă așteptasem s-o ascult pe regina poeziei românești, dar n-a fost să fie așa. Deși ați folosit cu mare măiestrie verbul, tot timpul mi-ați amintit de doamna Doina Cornea. Iertați-mi comparația făcută numai dintr-un anumit punct de vedere: și domnia ei declară că nu face politică, dar se pricepe să preia ideile celor ce iubesc atât de mult România, încât ar fi în stare s-o dea pe mâna unor [text indescifrabil]  onești, nu!

Mi-e frică – ați mărturisit la un moment dat, lăsându-vă umbra genelor peste obrajii pe care i-am bănuit îmbujorați. De cine vă e frică, doamnă Blandiana? Nu cumva de domnul Ion Iliescu? De ce oare? Nu cumva pentru că a renunțat la ideea absurdă de a se retrage În modesta Editură Tehnică după ce cu ajutorul domniei sale, se va fi împuținat marea răspundere pe care o mai poartă pe umeri pentru destinele țării? Ori faceți parte din categoria celor ce se tem de popularitatea pe care domnul Ion Iliescu și-a câștigat-o cu loialitatea, inteligența și cultura sa, cu calmul și dreapta sa judecată, cu modestia și spiritul său tolerant? Sau vă temeți de simpatia celor ce trudesc în pântecele pământului?

De ce vă temeți, doamnă Blandiana! Un om cu asemenea calități nu poate ajunge dictator. Iar în privința minerilor… Oamenii aceștia cu asprime educați și truditori într-un mediu aspru, nu știu să urască. Nu sunt ei diplomați, nici buni oratori (în măruntaiele pământului nu stau la taclale), ori fi fiind în schimb «agramați», cum i-au etichetat în Parlament domnii Lup, Petrina, Nica Leon și alții, dar răi nu sunt. Și nici proști, devreme ce au intuit intenția unor «buni români» de a răsturna Guvernul în ziua de 28 ianuarie. Răi, fiindcă bunul simț și credința că liniștea țării nu se poate câștiga cu lamentări în fața televizoarelor i-au îndemnat să proiecteze un drum spre inima țării? Maramureșenii au rămas doar cu proiectul, fiind opriți din drum. V-o spun în cunoștință de cauză. Prezența mea atunci, acolo, îmi stă mărturie că spun adevărul. Da, pe maramureșeni i-a oprit, cu greu, dar n-a putut spulbera neliniștea pătrunsă în case cu imaginile transmise din Capitală mai întâi de televiziunea maghiară.

Suntem milioane care gândim altfel decât dv. și care nu trăim cu frica în sân. Alungați-o și dv. din suflet și nu vă temeți nici de mineri. Ei numai milă simt, nu ură, pentru cei ce se lasă târâți în acțiuni haotice, pentru cei ce nu pot deosebi prietenul de dușman și binele de rău, dar se cred înzestrați de Dumnezeu cu puterea de a vedea în sufletul aproapelui și de a da verdictul: «E comunist! A furat Revoluția! Jos comuniștii, Jos…»

Așadar: Înainte de apariția dv. pe micul ecran speram să mă întâlnesc, spiritual, cu poeta Ana Blandiana. Dar n-a fost să fie așa. A vorbit altcineva, care mi-a spulberat credința că A.B. are tăria să rămână între valoroasele sale cărți și manuscrise, că nu va porni pe drumul care au umbrit multe glorii sau viitoare glorii ale literaturii române.

Florica MAȘTEI, Oradea”.

Sursa: „Dimineața”, 11 mai 1990, p. 5.

[text parțial indescifrabil]  – textul are cerneala ștearsă sau pagina respectivă de ziar a fost legată împreună cu alte ziare prea strâns, făcând imposibilă citirea și implicit reproducerea în totalitate.

[Vlad Mihăilă]