„Nu sunt sentimental. Totuși, ceva-ceva lirism este și în sufletul meu. Nu, stați liniștiți, nu am de gând să vă plictisesc cu vreun eseu uscat și gol. Dar un episod din recenta mea viață de om liber pot să vă relatez.

În 25 aprilie 1990, fiind cu soția în Piața Universității – suntem oameni trecuți de 40 de ani, fata ne este studentă, băiatul elev de liceu –, văd deodată la unul din manifestanții pașnici, apoi la doi, la cinci, la zeci, la sute, la mii, pe reverul hainei, o bucată de hârtie, prinsă cu un bold, pe care scrie un singur cuvânt: golan. Sunt tineri fete și băieți, și maturi ca noi, și vârstnici încă viguroși.

Amintindu-mi cum, în seara dinainte, în ședința televizată a CPUN, un fost mare activist al fostului CC al fostului PCR i-a etichetat pe acești bucureșteni (sunt și oameni din Tg. Mureș aici!) ca fiind golani, înțeleg rostul acestui gest și al blazonului ad-hoc.

Mă întorc, emoționat, spre soție și îi spun cu toată dragostea și mândria mea de bărbat și român: GOLANCO!

Ea îmi răspunde surâzând, lucidă și emoționată: HULIGANULE!

Apoi ne facem și noi câte un asemenea blazon de noblețe, scriind cele două cuvinte pe hârtie. Dar n-avem bolduri! Ne scoate din impas unul din foștii noștri profesori de la Facultatea de litere.

Zecile de mii de bucureșteni, între ei și noi doi, scandăm: NOI SUNTEM GOLANI! NOI SUNTEM GOLANI!

Sunt un sentimental iremediabil: lăcrimez, nu mă pot stăpâni.

Prima dată, în viața mea recentă, am plâns în 22 decembrie 1989, în Piața Palatului, când, ca huligani bucureșteni, devenisem liberi.

ION DIȚOIU

NOTĂ: Nu sunt membru al P.N.Ț.-c.d. Am fost membru al PCR, făcut cu forța în 1970, pentru a fi director de școală în Noșlac, Alba. Sunt membru al poporului român.

***

Stimate domnule Iliescu, mă adresez dumneavoastră pe această cale în mod respectuos și civilizat, cu toate că dumneavoastră m-ați etichetat pe mine ca și pe ceilalți participanți la demonstrația din Piața Universității drept «golani și huligani».

Desigur, din punctul de vedere al dumneavoastră și al F.S.N., cererile noastre sunt nedrepte. În fond, noi dorim – printre altele – adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

Pentru susținerea cererii noastre, consider că este necesar să vă fac unele precizări:

În fond revoluția din 16-22 decembrie 1989 pentru ce a fost făcută? Răspunsul este de o simplitate absolută: poporul român asuprit, tiranizat, sărăcit de comunism și exponenții P.C.R. nu a mai putut suporta. Greșit se interpretează de unii că revoluția a fost îndreptată împotriva ceaușismului. NU! REVOLUȚIA POPORULUI ROMÂN ESTE REVOLUȚIA ÎMPOTRIVA TIRANIEI COMUNISTE.

Crimele făcute de regimul comunist (prin activiștii săi!) nu pot fi uitate cu ușurință de un întreg popor. Este necesar oare să vă amintesc de Canalul Dunăre – Marea Neagră (în fond un imens lagăr de exterminare), închisorile Jilava, Pitești, Aiud, unde au pierdut mii de oameni pentru singura lor vină că s-au ridicat – prin vorbe sau fapte – împotriva celei mai tiranice forme politice: comunismul?!

Dumneavoastră personal ați fost unul din cei care au sprijinit direct politica P.C.R. în viața statului nostru și implicit împotriva poporului român, prin funcțiile pe care le-ați deținut, Astăzi vă cam spălați pe mâini de participarea dumneavoastră la viața politică a statului până la 22 decembrie 1989, dar în fața evidenței nu aveți nici o apărare.

Numai faptul că dumneavoastră ați afirmat: «cred în valorile morale ale comunismului», după părerea mea constituie o dovadă a construcției dv. morale și politice.

Oare evidența eșecului comunismului – pe plan mondial – nu v-a convins de falsitatea teoriei marxiste? Nu vreau să vă conving de adevărul istoric că ideologia comunistă este cea mai inumană și irațională ideologie din toate vremurile. Ceea ce doresc însă – ca și toți cei care de câteva zile demonstrează pașnic în Piața Universității – este să vă treziți la realitate. Păstrați-vă convingerile dumneavoastră politice, dar nu impuneți unui întreg popor o nouă perioadă de tiranie comunistă!

Faptul că în continuare promovați în fruntea statului foști activiști și sprijinitori direcți ai regimului comunist dovedește în mod indubitabil că nu este în intenția dumneavoastră de a vă «lepăda» de ideologia comunistă.

Dar revenind la ideea prezentei scrisori, ați etichetat pe demonstranții din Piața Universității «golani și huligani», oria cest lucru este o crimă la adresa democrației însăși. De ce nu ați etichetat «golani» și «huligani» pe cei care au amenințat că vor veni la București cu bâte și alte «instrumente specifice»?

În încheiere, aș vrea să reflectați asupra ideii că dacă nu vă pasă de «judecata istoriei» cel puțin să aveți bunul simț și să vă păstrați expresiile de tip ceaușist numai pentru dumneavoastră. Așteptați votul nostru?! Vi-l vom da atunci când vom vedea în dumneavoastră un apărător al democrației reale, nu un apărător al comunismului și reprezentanților săi!

UN «GOLAN»”.

Sursa: „Dreptatea”, 28 aprilie 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]