„Îngăduiți-mi să formulez cele mai simțite felicitări pentru decizia promptă și atât de oportună, de retragere a vizei și blocare a venirii fostului regișor care a cauzat Neamului nostru pierderea a 180000 de soldați pe frontul de Est, luați prizonieri și dispăruți fără urmă, apoi a refuzat grațierea eroului național care a luptat pentru reîntregirea frontierelor sacrificate de Carol al II-lea.

Țara și poporul trebuie să aibă timp pentru a cunoaște adevărul Istoriei noastre adevărate, falsificată în mod barbar.

În necunoștință de cauză, poporul și masele, în genere, pot aduce surprize.

Mihai vrea să pescuiască în ape tulburi, însușindu-și în mod injust meritele revoluției, de care Hohenzollernii (având doar femei ca urmași) ar dori să beneficieze, profitând de buna credință a poporului dezinformat în privința relelor și a daunelor cauzate de Mihai și de camarila de palat.

Nu numai istoria trebuie să-l judece pe acest individ, ci și instanțele statale, pentru crimele de război, imprescriptibile, și pentru «leznațiune», dacă se mai pretinde încă cetățean român, deși nu mai este.

Dar, mai ales, ar fi fost o eroare gravă a i se permite autorului unor crime față de Neam și față de Țară, nejudecat încă, să vorbească la Televiziunea Română Liberă, care este mijlocul de comunicare cu cea mai mare influență asupra ascultătorilor și să dea interviuri marilor cotidiene, de maximă difuziune, ce aparțin Statului, al cărui Șef netăgăduit sunteți,  recunoscut de străinătate, iar mâine de întreaga Țară Românească.

Pe plan juridic, Constituția Țării, rămasă neschimbată până la elaborarea uneia noi, de către viitoarea Adunare Constituantă, prevede ca formă statală «republica» ce exclude monarhia. În atâtea țări este interzisă revenirea și intrarea persoanelor masculine din fostele familii regale, iar Italia prevede în mod specific această interdicție.

Ca atare, fostul rege Mihai, reprezentând instituția monarhică exclusă prin existența republicii, nu poate fi admis în vizită, dat fiind, mai ales, programul său de răsturnare a republicii.

La fel și cei veniți din afară, flămânzi după putere, și fără nici o pricepere și pregătire în străinătate, unde nu s-au realizat, nu pot aduce decât rele și daune Neamului nostru atât de încercat, necunoscând problemele țării, după 50 de ani de absență. Oamenii partidelor trebuie să se formeze și aceasta cere timp. Cu atât mai mult pentru eventualii candidați la funcția supremă, veniți din străinătate.

Toți doresc «privatizarea» bunurilor, proprietate de stat, acumulate în cei 45 de ani de practicare a unui „capitalism de stat”. Dar cine ar profita acum de această privatizare, dat fiind că Țara Românească e lipsită complet de capitaliști români? Deci privatizarea rapidă ar fi în favoarea străinilor; și apoi în ce condiții de prețuri, în lei, transformați în valută, ar avea loc?!

Bunurile românești, inclusiv mijloacele de producție, trebuie evaluate direct în valută, luându-se ca bază de calcul «media prețurilor internaționale», iar pentru imobilele din orașe și din capitală să se aplice «media» pe metru pătrat a prețurilor capitalelor europene, Bucureștiul având această calitate.

Deci averea acumulată de poporul român nu trebuie să-i îmbogățească fără cauză pe străini.

Colaborarea cu capitalul străin să se facă pe grade și sub formă de «adevărate asociații în participație», prin «contracte», (chiar pe termen lung), cu «Întreprinderile românești».

Chiar transformarea Întreprinderilor de Stat (cu responsabilitate nelimitată) în Societăți pe acțiuni, trebuie realizată cu aceste criterii de evaluare și cu acțiuni nominative, ca în Italia, care are un Minister al Participațiilor Statale, ce posedă acțiunile respective.

Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele considerațiuni.

Prof. dr. Iosif Constantin Drăgan,

s. indescifrabil

Domnului Ion Iliescu

Președinte al României

B u c u r e ș t i

G. Constantino Drăgan

MILANO, 20122, Via Largo,

Fax. 292/58.30.39.77ˮ.

Sursa: „Azi”, 6 mai 1990, p. 4.

[Ștefan Nedelcuță-Apope]