„După tragicele evenimente din 13, 14, 15 iunie, oamenii au devenit mai circumspecți. Am solicitat unei tinere, eliberate recent de la «Măgurele», câteva informații despre «calvarul» ei de «revoluționară arestată». A acceptat cu condiția să nu-i divulg numele.

«La Măgurele ne-a fost luată la toți analiza la sânge și urină, pentru controlul antidrog. La anchetă ne forțau să scriem ce vroiau ei: că în Piața Universității se practică prostituția, că eram plătiți de Rațiu și partidele istorice ca să stăm acolo. În caz contrat ne așteptau batăile. Eu nu am scris nimic. M-au eliberat acum, cred că erau prea mulți. Am aflat că la Snagov au fost «instruiți» împotriva noastră pușcăriașii eliberați prin decretul prezidențial din 1 mai 1990. Acești criminali se aflau printre cei ce conduceau masacrele. De asemenea elevii de poliție, în civil, au fost infiltrați printre noi la manifestațiile din Zona liberă de neocomunism, iar acum ne recunosc ei, motiv de a fi omorâți în bătă»

O altă arestată pe 13 iunie a fost doamna Niculina Gogu fostă deținută politică în perioada 1982-1986 care declară «Sunt din Giarmata, județul Timiș și lucrez la I.A.S din localitate. În data de 13 iunie la ora 5,00 au năvălit în Piața Universității cca 1500 de polițiști. Ne-au bătut în mod bestial, cred că au fost și morți. Am fost arestată și eu. La Măgurele am fost anchetată de 6 anchetatori. Nici unul nu mi-a luat declarație, pentru că nu am vrut să declar ceea ce mi se cerea, să spun că am primit bani și droguri de la P.N.Ț-c.d. Am 6 copii, iar soțul meu a murit într-un accident de muncă la uzina Solvenul din Timișoara. M-au amenințat că dacă nu plec din București, mă arestează și pe mine și familia».

Daniela Niculescu studentă la T.C.M. a asistat la «festivalul de democrație» al «oamenilor de bine» care își mai zic și «mineri». Iată ce ne-a spus: «În data de 14 iunie, ora 10, mă aflam în fața sediului P.N.L. O individă care spunea că lucrează la Întreprinderea de Confecții și Tricotaje – a arătat minerilor un domn în cârje, spunând că dânsul a strigat la T.V.R- Jos Iliescu. A fost bătut cu sălbăticie. Am intervenit. Tovarășii mineri și oamenii de bine m-au molestat, au adunat resturi din pozele cu dl. Câmpeanu și au încercat să mi le bage în gură».

Minerii au făcut campanie pentru F.S.N. ei strigând lozinci – «Tinerii din  Petroșani îi OMOARĂ pe golani», «Iliescu te-am votat, te-am votat tot neamu, ca să moară de necaz, Rațiu și Câmpeanu».

Dl. Marian Dumitrescu: «În 15 iunie am fost la cimitirul Belu și am recitat un poem în memoria lui Eminescu. Un grup de feseniști au sărit la mine să mă ducă la poliție. M-au apărat oamenii».

Un muncitor de la UREMOAS: «am fost arestat în data de 14 iunie dimineața la ora 5.00. Am fost dus la Consiliul de Miniștri. Am auzit cu urechile mele când Iliescu a mulțumit minerilor că au venit. Apoi le-a zis să meargă la Universitate să facă curățenie și în alte zone fierbinți».

Teroarea «MINERILOR» a trecut. Urmele trecerii lor însă au rămas și vor rămâne. Până când?

T. DÂRLEA”.

Sursă „Viitorul”, 26 iunie 1990, p. 2.

[Cristian Dumitrescu]