„Nu cu mult timp în urmă, liderii spirituali ai G.D.S. își frângeau mâinile, indignați de intenția «neocomunistă» a d-lui Iliescu de a crea în România un sistem democratic «original». La mijloc era o banală declarație de bun simț: există multe sisteme democratice și e absurd să copiezi vreunul fără a ține cont de propriile-ți condiții; dar agitația criticilor care purtau girul statutului de «elită intelectuală» ne-a făcut și pe noi să stăm puțin pe gânduri…

Iată-i însă pe aceiași lideri spirituali propunând acum o democrație «originală» – sub semnul parodicului, de astă dată – după ce luni de zile ne-au asaltat cu larma acțiunilor extremiste. Caraghioslâcul în speță se află în Scrisoarea deschisă adresată d-lui Iliescu de către G.D.S. («22», nr. 20, 1 iunie 1990).

Sub fotografia lui Gabriel Liiceanu și Doina Cornea «mângâind» dubioșii greviști ai foamei plătiți de dl. Rațiu, se explică d-lul Iliescu, în stilul diletant caracteristic acestui grup de artiști picați peste noapte în politică, cum că victoria Frontului e de fapt o înfrângere, că votul popular nu are nici o relevanță în fața «virulenței opoziției» stradale întreținute și de G.D.S., că Frontul nu vrea abandonarea ceaușismului ci «ameliorarea funcționării», că biografia d-lui Iliescu e mai dubioasă decât a d-lor Rațiu și Câmpeanu (!!!), că Președintele e contestat de majoritatea populației, chiar dacă l-a votat – și alte aberații, explicabile la niște oameni normali numai prin pohta oarbă de bani și de putere. În sfârșit, președintele e atenționat că «șansele lui de a face față onorabil răspunderii istorice» care-i revine depinde de respectarea unui punctaj de probleme pus la dispoziție de G.D.S.!!

Acest punctaj, ce duhnește de la o poștă a boemă intelectuală, e atât de vag și de banat, încât stârnește râsul prin contrastul în care se află cu pretențiile arogante ale emitenților. Am văzut cele câteva volume de documente conținând programul guvernului de tranziție la economia de piață, cu evaluări și corelări cantitative complicate, cu simulare de scenarii alternative și nu am putut să nu-l alătur «sfaturilor» primitive ale G.D.S. oferite pe un ton inițiatic, de fapt un monument de nepricepere.

Dar surpriza mare abia urmează. G.D.S. propune cu o consecvență maladivă, pe urmele «apoliticilor» liberali ai lui George Șerban, un super-punct 8. Printr-o argumentare atinsă de stilul eseurilor filozofarde ale unor membri ai grupului, se cere ca viitorul guvern să nu fie format din oameni care au fost membri de partid: nu activiști de partid, stimate cititorule, ci simpli membri de partid! Și cine cere asta? Foști activiști de partid și, evident, foști membri de partid care și-au luat probabil gândul de la portofoliile ministeriale. Lichelismul politic înflorește la G.D.S.!

Manevra «golănească» a acestui super-punct 8 e evidentă: Petre Roman să nu mai fie prim-ministru. În optica originală a G.D.S., această manevră contrară Legii Electorale se cheamă un «principiu democratic elementar». Pe acești «apărători ai libertății» și omului nu-i interesează că principiul lor discriminatoriu încalcă flagrant reglementările internaționale cu privire la respectarea drepturilor omului; că reia într-o formă brutală politica de cadre comunistă pe care dânșii pretind că o combat; că antrenează pericolul clar al unei catastrofe naționale a competenței, deoarece se știe prea bine că cea mai mare parte a specialiștilor de elită erau membri de partid; că se contrazic singuri, tot ei militând (altădată și numai în vorbe) pentru evitarea unei politici de revanșă. Nu-i interesează nimic pe acești oameni în afara «cauzei» lor. Ca oameni evoluați ce se pretind, ar fi trebuit să știe cel puțin că într-o democrație legea e stăpână, nu bunul plac. Or, legea stabilește la noi că primul-ministru e numit de președinte și aprobat de parlament conform legilor în vigoare, nu a unor «super-legi» date de grupuri extremiste. Dar G.D.S. se vădește a fi nu numai disprețuitor față de lege și idealul democrației, ba chiar un dușman înverșunat al lor. Dovada o constituie tentativele, continue de dinamitare a regulilor democrației veritabile, practicată în lumea liberă.

De fapt, sub masca «elitei intelectuale» (??) a G.D.S. reînvie un ceaușism cu un chip mai și mai monstruos, colorat în verde.

OCHIUL”.

Sursa: „Azi”, 3 iunie 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]