„Joi 22 februarie, la orele 15,00, a început în sala mare a Palatului de Justiție din Capitală (Judecătoria sectorului 3), procesul a 38 de persoane implicate în evenimentele de duminică, 18 februarie, din Piața Victoriei, proces care face obiectul dosarului civil nr. 1 448/1990. Faptele lor se încadrează în articolul 1, litera d și articolul 3, litera j din Decretul nr. 150/1970 pentru stabilirea și sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică. I-am văzut ocupîndu-și locurile în boxă, «înfrățiții», doi câte doi, prin mâinile prinse în cătușe. Marea lor majoritate sunt tineri, foarte tineri. Nouă dintre ei n-au împlinit încă 18 ani. Procesul începe cu ei, cu minorii: Stan Gheorghe, Rafael Vălureanu, Cătălin Pascariu, Cătălin Fugaru, Dorin Diamandi, Gheorghe Flota, Ioan Dan, Vasile Valentin Cocoș și Marin Mihăilă. Au continuat audierile fără să se facă nici un fel de diferențiere între contravenienții minori și cei majori. Credem că minorii, avînd un alt regim juridic, ar fi trebuit să fie audiați într-un proces separat.

În această primă zi a procesului declarațiile contravenienților au fost liniare și n-au adus informații deosebite. Toți recunosc că au intrat în palatul din Piața Victoriei, dar precizează că din pură curiozitate și fără să fi avut un anumit scop. A venit fiecare de capul lui, fără să fie îndemnat de nimeni! Ei declară, de asemenea, că nu se recunosc între ei și nu-și amintesc să se fi văzut unii pe alții în interiorul palatului. Susțin că n-au participat prin nimic la violențele comise împotriva militarilor din corpul de pază și a unor civili întîlniți în clădire și n-au luat parte la devastarea sediului guvernului. Ei pretind că au fost doar martori, doar spectatori și consideră că nu au nici o vină în afară de aceea că au pătruns, fără să-și dea seama de gravitatea faptei, în sediul – devastat de alții, nu de ei – al unei instituții guvernamentale. Irezistibilă a fost, se pare, pentru ei, tentația balconului! Doreau să vadă cum arată piața din «balconul puterii».

«Am ajuns în balcon și le-am făcut semne cu mâna celor din piață», declară Vasile Valentin Cocoș. Totuși, este greu de crezut că toți acești oameni din boxă sunt niște inocenți, că nu și-au dat seama ce fac. Nu sunt puține întrebările care se nasc, din declarațiile lor.

«În Gara de Nord am văzut un apel scris care ne invita în Piața Victoriei» (Ioan Dan, 17 ani, din Cluj-Napoca); «Am mai fost în stare de arest, deoarece am comis un furt, dar între timp a venit decretul de amnistiere» (Cătălin Pascariu, muncitor necalificat, Leordeni). «Eu personal am intrat în acest sediu considerând că astfel guvernul își va ține cuvântul față de armată și popor», declară, în scris, Ovidiu Angheli, și precizează, pe parcursul audierii: «Bineînțeles că nu am făcut propagandă pentru Partidul Național Țărănesc, din care fac parte, m-am dus acolo ca simplu cetățean».

Datorită orei înaintate (9 seara) dezbaterile au fost amânate pentru a doua zi (vineri, 23 februarie) la orele 13,00. Amănunte despre dezbaterile din ziua a doua – și probabil ultima – a procesului, în ziarul nostru de mâine.

Iustin Morariu”.

Sursa: „Dimineața”, 24 februarie 1990, p. 7.

[Serghei Pricopiuc]