„I. Pentru ce ați declarat greva foamei?

II. Când preconizați să o întrerupeți?

III. Cum vedeți, acum, situația din România?

Ionel Constantinescu – 56 ani, pictor, București.

I. Inițial, am declarat greva foamei pentru a se introduce în Legea Electorală punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Este o grevă politică și nu o grevă administrativă, așa cum au afirmat ministrul Justiției și primul ministru Petre Roman.

II. Când vom obține victoria.

III. O reinstaurare a vechilor structuri comuniste sub masca FSN-ului.

Ovidiu Antonie Poclitaru – 48 ani, sudor la ISPIF Suceava.

I. Primele motive au fost: introducerea punctului 8 din Proclamația de la Timișoara în Legea Electorală, abrogarea decretului 473, eliberarea celor arestați în perioada 17-24 aprilie la Universitate. Dar acum, suntem în greva foamei pentru acceptarea unui post de televiziune particular prin care am putea arătat tuturor adevărul despre Piața Universității.

II. Până nu câștigăm ce ne-am propus nu ne retragem.

III. În primul rând alegerile acestea au fost falsificate mai râu ca în 1946. Nici atunci nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat acum.

Bogdan Gradin – 35 ani, ziarist, București.

I. Motivul pentru care am intrat în greva foamei este foarte simplu: este o formă de luptă împotriva totalitarismului și, deci, pentru adevărata democrație; pentru introducerea punctului 8 în Legea Electorală, abrogarea decretului 473. Acum, prin greva foamei luptăm pentru a obținte un post de televiziune privat, care, prin acceptarea lui de către guvern, ar fi o dovadă de democrație.

II. Atunci când vom obține un boicot economic din partea guvernelor occidentale. Pentru că aceste guverne ar trebui să știe că ajutoarele umanitare trimise au fost folosite doar de guvern, și nu de poporul român.

III. Un regim evident totalitar. Campania electorală nu a fost posibilă în timpul acesteia membrii partidelor din opoziție fiind bruscați și împiedicați să desfășoare o adevărată campanie electorală.

Tăbăcaru Gheorghe – 62 ani, preot, Dobrogea.

I. Inițial am intrat în greva foamei pentru Punctul 8 de la Timișoara. Acum, avem în vedere în mod expres să obținem aprobarea pentru un post de televiziune liber. Pentru a arăta țării adevărata față a lucrurilor: adevărul, dreptatea, umanitatea.

II. Odată cu victoria.

III. Situația actuală este destul de tragică, deoarece un nou dictator, Iliescu, ar fi mai grav decât Ceaușescu. Cei de la țară au ajuns să plătească taxe pentru folosința pământului, pentru arat, pentru semănat. Lucrurile astea nu erau în timpul lui Ceaușescu.

Dumitrescu Victor – 63 ani, cercetător științific, profesor la Institutul Politehnic, la catedra de fizica reactorilor.

I. Pentru că sunt vechi luptător împotriva comunismului. Acum sunt la greva foamei din motive colective; pentru libertate și demnitate în România.

II. Nu se poate vorbi de așa ceva acum.

III. Nu am păreri. Nu am făcut politică. Cred însă în victoria noastră.

Niculăiță Gabriel – 30 ani, medic chirurg, București.

I. Am intrat în greva foamei pentru o mass-media cu adevărat liberă și pentru un motiv personal și anume pentru toți răniții din zilele revoluției care mi-au trecut prin mână; mulți dintre ei fiind soldați, care nici acum nu sunt lăsați la vatră.

II. În momentul în care cei de aici vor considera că nu le mai pot acorda ajutor medical.

III. Din punct de vedere economic suntem la pământ. Dacă ar fi fost eliberată energia creatoare a românilor și inventivitatea lor, s-ar fi ajuns departe.

Lungu Dănuț – 28 ani, muncitor policalificat, București.

I. Pentru instalarea unui post de televiziune independent privat.

II. Am 27 de zile de grevă a foamei și mă simt încă bine. Nu voi renunța.

III. România se află într-o situație foarte rea. Mai ales că se vor face și scumpiri de prețuri. Viața va lua același curs ceaușist. A și început să apară rodul gândirii lui Iliescu.

Anton Valentin – 31 ani, muncitor construcții civile, București.

I. Pentru o mass-media liberă.

II. Când va dori guvernul să accepte cererile noastre.

III. Din punct de vedere politic, evident, balanța ar înclina în favoarea guvernului. Din punct de vedere social, observ că frica încă mai persistă. Toată lumea trece printr-o criză de identitate. Majoritatea nu se pot identifica cu ei înșiși. Economic, situația este dezastruoasă, deși se trâmbițează că s-au făcut pași mari spre economia de piață.

Diaconescu Dana – 25 ani, proiectant ISPE București.

I. Prima dată când am intrat în grevă pe 1 mai și am ieșit pe 20 mai, pentru punctul 8 de la Timișoara și abrogarea decretului 473. Acum, am reintrat în grevă pentru obținerea unui post de televiziune privat.

II. Nu voi înceta greva foamei, de data aceasta, decât pe patul de spital.

III. Este dificilă și precară din toate punctele de vedere. Dacă 45 de ani am tăcut și am fost lași, acum nu vrem să mai tăcem. Trebuie să se termine o dată pentru totdeauna cu acest comunism care ne-a mâncat cultura.

Puiu Corneliu – 30 ani, muncitor IACHIM, București.

I. În urma refuzului unui dialog între guvern și reprezentanții demonstranților din Piața Universității, am intrat în greva foamei și pentru revendicările de la început: punctul 8 de la Timișoara, abrogarea decretului 473, demisia ministrul Chițac, eliberarea celor arestați în 18 februarie. Acum, pentru obținerea unui post de televiziune privat.

II. Voi ieși din grevă numai atunci când aprobarea pentru acest post de televiziune va fi dată de guvern.

III. Deja în marile întreprinderi au început să lipsească materiile prime. Anumite produse au fost scumpite. Împrumutul extern este foarte mare și nu are nici o acoperire. Grevele au început să se suprapună, iar occidentul nu ne mai acordă încredere. Ce am câștigat în 2 zile de revoluție am pierdut în 4 luni. Actuala orientare politică se îndreaptă către URSS. Ne întrebăm, dacă în URSS, sistemul socialist va fi zdrunciat cum ar fi posibil ca la noi în țară să se treacă la reorganizarea economiei pe sistem perestroila?

Roxana Lungu”.

Sursa: „Expres”, nr. 19, 1-7 iunie 1990, p. 3.