„[…].
– Au fost jucării chinezești alaltăieri, iar la «încălțăminte» am primit ieri sandale și galoși.
În Magazinul Materna – «La Vulturul de mare cu peștele în gheare» – există de câțiva ani «Salonul jucăriilor». Ca în orice salon, aici s-ar putea dansa, dar nu printre jucării, pentru că acestea lipsesc (aproape) cu desăvârșire.
– Importurile se aduc numai pe bază de repartiție pe întreprindere, nu pe comandă magazinului. Așa a fost dintotdeauna. Poate au repartizat jucării chinezești la altă Maternă. În Pantelimon, sau pe 1 Mai, sau…
Raionul «Tricotaje pentru copii între 1 și 7 ani», rafturile goale strălucesc. De curățenie Vânzătoare:
– Nu aveți voie să fotografiați!
– De ce? E secret de stat?
– Trebuie aprobare de la director, că d’aia e director… (interesant, nu-i așa?!)
Magazinul «Cireșarii»: Închis. Se predau ambalajele. «Romarta copiilor». Raionul «Confecții fete»:
– Ați primit ceva deosebit pentru 1 Iunie?
– Nu. Nimic. N-am primit nimic deosebit. Jucării au fost. Nu pot să spun că n-au fost. De altfel, la ce te poți aștepta? Să-ți bage marfă în cantități industriale într-un timp atât de scurt?
Într-adevăr. La ce ne-am putea aștepta?
Coborâm la subsol unde ar trebui să se vândă jucării. Pe scări o turistă din Bulgaria vinde BT. Nu pentru cei mici, ci pentru însoțitorii lor.
La «Jocuri logice» găsim jucării extrem de logice: elefănței galbeni cu dungi albe și bilă roșie în loc de pântece, căluți cu sfoară, aviono-elicoptere cu biluță…
– Au fost ieri jucării chinezești, dar în cantități insuficiente. Oricâte ar fi tot nu ajung. Poate or să se mai bage după ziua copilului. Acum nu avem mașini să aducem marfă. Și anul trecut tot așa s-a întâmplat. Mai treceți pe aici. Probabil după 15 iunie mai primim ceva…
La ieșirea magazinului «Romarta copiilor» ne-am adresat câtorva cumpărători dezamăgiți, însoțiți de copii obosiți:
– Ce-ați vrut să cumpărați și ce-ați găsit din ceea ce v-ați dorit?
– Am găsit o rochiță pentru fetița mea în vârstă de 9 ani, dar tocmai se făcea schimb între ture, așa că…
– Am căutat cămăși și încălțăminte pentru copii (1 an și 5 ani). N-am găsit nimic…
Un domn ținând de mână o fetiță de 7 ani. Fetița e tristă, domnul triumfător:
– N-am găsit nimic și am și cunoștințe…
– În schimb ați cumpărat țigări…
– De la o bulgăroaică. Mai ieftine ca-n târg. Numai cu 20 de lei.
Lângă zidul magazinului, la întreprinzătorii particulari, se găsesc la discreție struți cu sfori (125 lei), căței electronici din import (275 lei), piane chinezești (150 lei), treninguri pentru copii (450 lei), ciocolată Kandia (25 lei) etc., etc…
Nimeni nu s-ar fi așteptat să se producă schimbări radicale și să se răstoarne cornul abundenței peste capetele noastre, așa, peste noapte. Nimeni nu s-ar fi așteptat să cumpere rochițe din catifea, sau din mătase naturală, frumoase și viu colorate, în locul celor din pânză transparentă, tocmai bune pentru șters praful. N-am crezut, într-adevăr, că magazinele pentru copii se vor transforma peste noapte în locuri feerice, din care pur și simplu să nu-i mai putem smulge pe micuții fermecați. Dar am fi sperat să găsim în magazine măcar ceea ce exista și cât exista pe vremea copilăriei noastre nu ptea îndepărtate, am fi dorit să le cumpărăm, dacă nu hăinuțe, îmbrăcăminte sau încălțări ușoare, măcar dulciuri și jucării. Să fi avut măcar bucuria de a vedea copii zâmbind, cu jucării în mâini și obrăjori murdari de ciocolată. Se putea face atâta efort…
Ne vom consola oare cu concursul de triciclete (câți copii au triciclete și de unde?) și cel de desene pe asfalt, concursuri ce se vor desfășura, de ziua lor, a celor mici, pe bulevardul (fost?) «Victoria socialismului»? Ce premii vor fi oferite câștigătorilor?
Cum pot simți copiii noștri că s-a terminat o epocă și a început o alta? Ce le putem oferi noi fără să ne simțim rușinați, vinovați?”
Sursa: „Dreptatea”, 3 iunie 1990, p. 3.
