„Domnule Ministru,
Înalți Prea Sfințiți,
Domnule Rector,
Onorat auditoriu,
Viața noastră universitară înregistrează astăzi un eveniment pe cât de fericit, pe atât de important, separarea învățămânului farmaceutic de cel medical și crearea Facultăței de Farmacie în România Mare.
Sunt 68 de ani de când nemuritorul Carol Davilla, a pus bazele primului învățământ farmaceutic din Țară, înființând Școala de Farmacie odată cu crearea Școalei de Medicină. Scopul ei era în primul rând pregătirea elementului național pentru profesia farmaceutică. La acea dată și mult în urmă chiar, Farmacia era reprezentantă prin elemente streine, în special germani, veniți din Ardeal, oameni cu cultură superioară, foști elevi ai Universităților germane și austriece, unii elevi chiar ai marilor maeștri în Chimie și Farmacie de pe vremuri ca: Liebig, Hoffman, Ludwig, Vogel etc., și cari la această dată erau de fapt mai mult de cât reprezentanții Științei farmaceutice, căci alăturea de această artă și știință, erau și depozitarii cunoștințelor fisico-naturale.
[…].Reforma Dv., D-le Ministru al Instrucțiunii, a venit la timp, în momentul când era nevoie de pus ordine și în învățământul farmaciei și în exercițiul ei. O profesiune cu un rol așa de important în Stat și cu un număr așa de mare de practicieni ai ei, căci ne trebuesc 4-5000 de farmaciști în România Mare, numai încape vorbă că merită toată solicitudinea guvernului. Creată această facultate deocamdată la București, ea va supraveghia viitoarea instrucțiune și educațiune a farmacistului român și va fi și un organ consultativ al autorităței școlare. Pe aceste vremuri de refacere în care ne găsim, prudența ne-a consiliat de a mărgini o asemenea reformă deocamdată numai la Universitatea din București. Această prudență ne este dictată de lipsa unui corp didactic special, iar pe de alta de lipsa de mijloace, cari sunt atât de restrânse încât să ne mulțumim că putem deocamdată organiza facultatea din Capitală. Graba înființărei învățământului farmaceutic la câte-și 4 Universitățile, ar fi o greșeală, atunci când nici cel din București nu era complectat. Un învățământ hibrid, incomplect și dinunctul de vedere didactic și din punctul de vedere al laboratoarelor, poate constitui un pericol nu numai profesional, dar chiar și național; căci față de condițiunile superficiale în care ar funcționa, ar înlesni acapararea profesiunii de elemente insuficient pregătite, căci să nu se uite că farmacia are și o latură comercială. Ne permitem de a atrage atențiunea colegială a Universităților surori, că dacă s’au luat oare care restricțiuni pentru unele cu privire la învățământul nostru, ele nu au fost inspirate de cât din punctul de vedere al intereselor de Stat, al unei mai bune instrucțiuni și mai bune recrutări pentru o profesiune așa e întinsă și cu un rol așa de plin de răspundere. O grefare pripită a învățământului farmaceutic pe unele facultăți de medicină ori de științe din țară, atunci când nu ai nici corp didactic pregătit, când nici chiar acele facultăți nu și-au înjghebat încă complect gospodăria lor proprie, o asemenea grefare este absolut iluzorie. Pe măsură însă ce Facultatea de Farmacie din București își va daroadele dorite și va avea o organizațiune complectă, dela sine va urmși estinderea și la celelalte Universități surori, a organizației și metodelor ei, cum le va desăvârși practica.
Nu ne îndoim, Domnule Ministru, că astăzi după ce Facultatea de Farmacie la Universitatea din București a luat ființă, Statul va face și sacrificiul pentru înzestrarea ei de fapt. Solicitudinea ce a arătat-o pentru Facultatea de Medicină, pentru care face sacrificii considerabile, și bine face, sperăm că o va arăta în limita posibilităței, după necesitățile sale, în proporții mult mai reduse și Facultăței de Farmacie. Căci să nu uităm că sacrificiile făcute de Stat pentru învățământul farmaceutic sunt incomparabil de mici față de ceeace se face pentru celelalte învățăminte universitare. În schimb însă ceeace dobândește Statutul după urma farmaciei, a comerțului cu droguri și produse chimice, și a industriilor chimico-farmaceutice, în afară de serviciul moral al instituțiunei, ca contribuitoare la menținerea sănătăței publice, este enorm de mare.
[…].Și acum când ceasul despărțirei a sunat să spunem Facultăței de Medicină, soră mai mare a facultăței noastre: Rămâi cu bine! Mândrește-te că tocmai unul din iluștri tăi slujitori a fost acela care a înlesnit trimiterea farmaciei la căminul ei propriu. Să rugăm pe acest Puternic fiu al tău să-i înlesnească și înstărirea pentru ca opera lui să fie complect desăvârșită.
Soarta a făcut că astăzi doi frați să se găsească în capul administrației gospodăriilor acestor două surori. Fie că acea dragoste care leagă pe frații buni, să lege deapururea și pe acele două surori.
Deschizând cursurile să zicem: Să trăiască și să înflorească Facultatea de Farmacie”.
Sursa: ***, Inaugurarea Facultăței de Farmacie din București. Sărbătorirea zilei de 15 octombrie 1923, București, 1923, p. 9-17.
