„Pe măsură ce se derulează lucrările celor două camere ale Parlamentului, dezideratul de a întemeia în România statul de drept devine din ce în ce mai pronunțat. Un stat de drept înseamnă, se știe, în primul și în primul rând respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Pentru a vedea cât de dificilă va fi opera întemeierii statului de drept trebuie să aflăm mai întâi de unde plecăm. Este motivul pentru care deschidem acest serial, căci la Măgurele, au fost duși și sunt anchetați cei bănuiți de a fi autorii infracțiunilor din după amiaza zilei de 13 iunie.
Azi ne relatează cum a decurs cercetarea George Roncea și Victor Roncea, arestați vineri în clădirea Institutului de Arhitectură și puși în libertate sâmbătă: «Orele 6-6,30: după ce am fost hăituți prin tot institutul de către mineri am reușit să ne ascundem într-o sală, împreună cu patru fete, sub planșetele de desen. Ne-au găsit. Circa 10 mineri s-au suit cu picioarele pe planșete. Apoi ne-au smuls de acolo pe rând și au început să ne lovească cu drugi de fier, vergele, sfredele de mine, cozi de topor și de lopată, bucăți de scânduri, tuburi de cauciuc cu metal înăuntru. Ne-au târât pe căi diferite prin facultate, izbindu-ne tot timpul. Unii ne țineau de mâini, alții loveau. I-au auzit pe unii strigând omorâți-i, omorâți-i. (George Rincea a fost confundat cu Marian Munteanu. Capul i-a fost spart, nu mai vedea, era plin de sânge). «Unul dintre mineri a vrut să mă taie cu toporul, dar a fost oprit cred că de un șef. Am fost scoși din Arhitectură, apoi transportați spre Ministerul de Interne, loviți tot timpul pe drum. Nu mă mai puteam ține pe picioare, iar ei spuneau că sunt drogat. Mi-au luat actele și banii. Am fost duși în curtea Ministerului de Interne, unde se aflau mulți tineri culcați pe jos, plini de sânge. Din când în când erau loviți. O fată în pielea goală era bătută și apoi pipăită pe rând de polițiști, sub pretextul că i se caută urme de ace de seringă. Mai târziu am fost scoși din curte, tot în bătaie, și aruncați într-un camion albastru. Ne aflam înăuntru 50-60 de inși. Toți aveau capetele sparte, mulți dintre ei mâinile rupte. La Măgurele ne-a așteptat un cordon de soldați și subofițeri care ne-au ciomăgit cu bastoanele. Acolo m-am întâlnit cu fratele meu, care fusese adus cu un alt camion». Relatează Victor Roncea: «Pe noi nu ne-au lovit în cap, ci doar în burtă și în picioare. Apoi ne-au dus lângă fântâna de la Universitate, unde se aflau cei de la Ligă. Tinerii erau acolo, claie peste grămadă, în apă și sânge. Am remarcat o fată, studentă în anul I la Arhitectură, nu mai știu cum se numește, cu rochia complet sfâșiată. Ne-au transportat apoi la guvern, într-o mașină în care am fost bătuți tot timpul. Acolo, într-o cameră de la etajul I se aflau 30 de inși întinși pe jos. De față cu polițiștii minerii ne loveau tot timpul. 43 de inși am fost apoi transportați la Măgurele». Relatează cei doi frați: «O bună bucată de timp circa 750 de inși am zăcut pe ciment, într-un garaj. 50 erau femei, 60 minori, până în 16 ani, cei mai mulți erau desfigurați. Mai târziu au venit medicii. În spatele clădirii, într-o lizieră, eram bătuți atunci când solicitam să mergem la o toaletă. Pentru această operație eram scoși în grupuri de câte patru. După amiază au sosit anchetatori și au început să ne ia datele și declarații. A doua zi a sosit o mașină cu mineri. Mulți dintre ei au asistat la anchetă. Purtau mănuși de box și erau înarmați cu bâte. Celor arestați li s-a spus că Marian Munteanu este mort, că Rațiu, Băcanu, Blandiana, Paler și Liiceanu sunt arestați, iar Câmpeanu a fugit, dar urmează să fie prins. Am fost întrebați ce legătură avem cu toți aceștia și, de asemenea, despre Lupoi, Nica Leon, Octavian Rădulescu. Mulți erau atât de speriați încât dădeau orice fel de declarații.
Sorin Roșca-Stănescu”.
Sursa: „România liberă”, 22 iunie 1990, p. 3.
[Diana Tița]
