Ing - Muzeul Universității din București

Titlul: „Ing”.

Subtitlul: „Revistă a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Institutul Politehnic București”. „Proletari din toate țările, uniți-vă!”

Numărul 1: 1970.

***

„De ce «Ing»?

Ați scris vreodată un articol? Eu unul, până acum nu…

În primul rând trebuie să-ți alegi un subiect. Asta nu a fost o problemă; șefa a fost clară: «Se împlinesc 15 ani de la apariția revistei. Uitați, am numărul de telefon al unui membru al primei redacții; trebuie căutat, aflat tot ce este posibil despre începuturile „ING”-ului și scris un articol pe tema asta… Cine dorește?» – Simplu, nu?

În ziua următoare fac cunoștință cu tov. inginer Țapu Marcel (Catedra de geometrie descriptivă și desen tehnic) care, atunci când se prezintă adaugă: «…nașul revistei».

– De ce «ING»?

– Pentru a simboliza «începutul de inginerie» și pentru că toată activitatea noastră în facultate se desfășura sub semnul acestor trei litere pe care eram nerăbdători să le putem scrie pe cărțile noastre de vizită, înaintea numelui, ca semn al primei izbânzi în lupta cu nemărginirile științei.

Am stat apoi mult de vorbă, căci tovarășul Țapu este un om de la care ai ce să aflii (nu doar în domeniul ziaristicii de amatori).

… A fost la început o foaie multiplicată de heliograf. Asta însă nu a mulțumit; aspectul lăsa destul de mult de dorit și nu se putea reproduce fotografii. De aceea s-a organizat o gazetă de perete (în holul de la [Facultatea de] Aeronave), în Polizu, de unde era înainte intrarea studenților).

Se pare însă că succesul a fost… prea mare: datorită mulțimii de studenți care se îngrămădeau să vadă gazeta, intrarea în Polizu era adesea strangulată. Așa că, de voie, de nevoie, s-a pus problema apariției revistei.

Ideea celor câțiva entuziaști studenți (care ulterior au constituit redacția) a fost sprijinită de tov. prof. dr. Rădulescu Alexandru (actualmente decan la TCM, pe atunci asistent) care a avansat-o Comitetului de Partid al Institutului.

Toate bune și frumoase, dar de unde hârtie pentru aceasta? Știți cine a rezolvat problema? – tot studenții! Au strâns maculatură (fără să-i împingă cineva de la spate) pe care o duceau la depozitul de la Casa Scânteii de unde apoi s-a aprobat o cotă mai mare de hârtie pentru atelierul de multiplicare IPB.

Apoi a fost problema unde să se tipărească revista. Și tot datorită studenților s-a rezolvat la început și aceasta (mai precis cu ajutorul părinților câtorva): primele au fost tipărite la… «Apimondia»!

A fost greu, ca orice început. S-a pornit de la aproape zero. Cei din prima redacție au fost însă ajutați de tovarășul Cracea Alexandru care conducea pe atunci activitatea stației de radioficare și care fusese redactor la ziarul «Politehnica». Astfel, în cele din urmă a apărut, în sfârșit, revista. Dar într-adevăr revistă!

Sunt tare curios dacă v-o puteți închipui: copertată din hârtie de cea mai bună calitate, lucioasă… Și mai ales citită!

Revista era iubită și erau foarte mulți cei care colaborau cu articole la alcătuirea ei.

E drept, pe atunci, în redacție erau și câteva valoroase condeie, fapt de care probabil veți fi convinși dacă vă voi da doar două exemple: primul redactor-șef a fost tovarășul Ion Lazăr, care ulterior a devenit redactor la ziarul «Scînteia» și, probabil cel mai talentat dintre cei care au făcut parte din redacție este tovarășul Neagu Udroiu care actualmente lucrează la Asociația Română de Presă, fiind un cunoscut ziarist.

Cu mult entuziasm și pasiune vom încerca (și credem că vom reuși în măsra în care și voi ne veți ajuta) să facem din nou din «Ing» nu atât o revistă petnru studenți, cât o revistă pentru studenții din IPB, așa cum scria pe coperta primului număr.

Șerban N.”.

Sursa: „Ing”, 2-3/1983, p. 6.

***