Interviu cu domnul conf. univ. dr. MARIN VLADA, cadru didactic la Facultatea de Matematică și Informatică (Universitatea din București), membru titular CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (Academia Română)
„Dacă Matematica nu ar fi fost, «nimic nu ar fi fost»: nici zero şi nici fizica, chimia sau arhitectura, nici roata şi nici calculatorul, nici tiparul şi nici telefonul, nici Informatica şi nici Cibernetica. Dar, faţă de toate aceste entităţi materiale inventate de om, Matematica îl ajută pe om să gândească toată viaţa, să creeze şi să-şi imagineze, să iubească natura şi pe semenii săi, să fie emotiv şi curajos, să fie consecvent şi ordonat, să viseze şi să fie fericitˮ (Marin Vlada, 2010).
„Calculatorul: mijloc de formare a unei noi viziuni asupra educaţiei, cercetării şi inovării. Mediile din natură sunt guvernate de limbaje. Omul a inventat calculatorul, limbajele şi ştiinţele pentru cunoaştere. Prin intermediul calculatorului se prelucrează informaţiile şi cunoştinţele. Pentru reprezentarea şi prelucrarea informaţiilor calculatorul utilizează limbajele artificiale. Acest fapt dovedeşte că limbajele au fost inventate nu numai pentru comunicarea informaţiilor, ci mai ales pentru prelucrarea informaţiilor” (Marin Vlada, 2012).
Ultimul an de studiu și examenul de stat
- Cum se desfășura ultimul an de studiu?
Marin Vlad (MV) – La Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, în toamna anului 1974, 115 studenţi au început anul universitar în cadrul seriei C Informatică (4 grupe), având un program de studii special pentru Informatică. În acea perioada, erau 4 ani de studii, ultimul an fiind an cu opțiuni de specializare. Anul IV a avut următoarele grupe de specializări: Informatică teoretică (131), Analiză numerică (133), Cercetări operaţionale (132), Probabilităţi şi statistică (134). Eu am studiat la grupa Informatică teoretică (131) – http://old.fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotia_1978/.
- Care era procedura pentru a susține examenul de stat?
MV- Anii de studii erau finalizați cu prezentarea lucrării de diplomă (azi, lucrare de licență). Nu era dată o perioadă specială pentru redactarea lucrării de diplomă, fiecare absolvent trebuia să-și organizeze bine timpul, încă de la începutul anului universitar, pentru conceperea lucrării de licență.
- Ce presupunea și cum se desfășura examenul de stat?
MV – Nu a fost un examen special pentru lucrarea de diplomă, ci doar prezentarea lucrării de diplomă.
Lucrarea era prezentată în fața conducătorului științific al lucrării, care trebuia să se finalizeze cu o notă.
- Cum se alegea conducătorul de lucrare de „licență”?
MV- Era o listă cu titlurile lucrărilor de diplomă propuse de profesori. Aceasta era afișată la avizier sau la bibliotecă. Mi-am ales titlul lucrării de diplomă la prof. dr. Dragoș Vaida deoarece avea și o bibliografie cu cărți recente.
- Existau liste cu subiecte care puteau fi tratate? Au fost și lucrări la limita cenzurii?
MV- Nu cred și nu știu de așa ceva, eu fiind la informatică titlurile și subiectele nu aveau tangență cu politica.
- Care a fost drumul pe care l-ați urmat în alegerea temei dumneavoastră?
MV- Alegerea temei este foarte importantă. De exemplu, mi-am ales tema în funcție de curiozitatea mea de a învăța lucruri noi și care îmi completa ceea ce am învățat până atunci. Știu că rolul elaborării lucrării de diplomă era și acela de a demonstra, de a argumenta, că ceea ce învățasem la cursuri era util și aveam capacitatea de a aplica cunoștințele acumulate în rezolvarea diverselor probleme. Informatica era o știință nouă, și din acest punct de vedere era o plăcere să alegem diverse teme care erau actuale si interesante.
Viața de cămin și autogospodărirea
- Care erau condițiile pentru a primi cazare în cămin?
MV- Nu știu chiar precis – media și veniturile părinților. Am stat la cămin și am mâncat la cantină, cred că îmi mai rămâneau 300 de lei (în acea vreme).
- Erau unele cămine repartizate anumitor instituții de învățământ superior/specializări?
MV- Da, ca cum.
- Cum se realiza distribuirea studenților în camere?
MV- Nu prea știu, cu toate că am avut și astfel de atribuții pe linie de probleme studențești. Se ținea seama și de prietenii între studenți.
- Exista o formă de studiu asimilată master-ului de astăzi (studiile aprofundate cred că au apărut după 1990)?
MV- Da, se numea anul de specializare. Noi am fost 115 studenți din anul I, după aceea la Informatică erau la admitere max. 2 grupe de câte 25 de studenți. În anul V de specializare au fost doar 2 grupe de câte 6 studenți (din 115 studenți în anul IV). Anul V specializări 1978/1979: Limbaje specializate: Litman Irin, Macoviciuc Ioan, Popescu Gabriel, Popescu Daniel, Stoleru Anca, Vlada Marin; Cercetări operaţionale: Barasch Mariana, Butnăreanu Ariana, Ivănescu Octav, Radoslovescu Ion, Răbâea Adrian –
http://old.fmi.unibuc.ro/ro/prezentare/promotii/promotia1978info/pliant1978info.pdf
- În cămine erau cazați și doctoranzi?
MV- Da, chiar și străini aflați la studii, și erau mulți.
- În ce condiții putea fi pierdut locul din cămin?
MV- O medie mică.
- Ce însemna autogospodărirea în cămin? Ce activități presupunea? Cine era scutit?
MV- Da, erau frecvente aceste activități. Erau repartizări la activitățile de la cantină, o zi întreagă, la câteva luni.
- Care era topul 7 al obiectelor care intrau adesea în troc? Dar al serviciilor (precum mersul la curs, cu schimbul)?
MV- Nu știu de așa ceva.
- Care era rata de schimb (de ex. 1 bilet de teatru valora câte borcane de zacuscă – exemplul poate fi exagerat, dar…)?
MV- Nu știu de așa ceva.
- Cu aproximație, procentual, câți dintre studenții din afara Bucureștiului stăteau la cămin?
MV- 90%.
- Ce alte variante de cazare erau (rude, închiriere…)?
MV – Da, rude, închiriere etc.
- Cu ce obiecte nu aveai voie în cămin? Ce restricții erau?
MV- Nu știu de așa ceva.
- În ce cămin ați fost cazat? Care a fost cel mai greu lucru în adaptarea la noile condiții?
MV- Am locuit în Campusul Grozăvești, blocul D, la un moment dat la camera 521, ultimul etaj, și cred că mereu în această cameră. În anul V am locuit în Campusul „6 Martie” (în acea vreme), azi campusul de lângă Universitate.
Repartizarea
- Când avea loc repartizarea la locul de muncă?
MV – După absolvire, ministerul afișa o lista cu locuri de muncă unde erau repartizați absolvenții cu 4 ani sau absolvenții cu 5 ani (an de specializare – cu recomandare pentru cercetare, de regulă 2 grupe de 6 studenți). Colegii mei au fost angajaţi la diverse locuri de activitate: Centre Teritoriale de Calcul, Institute de Cercetări, Ministere, Învăţamânt şi Cercetare, Centre de Calcul ale diverselor uzine, fabrici etc. Astăzi, absolvenţii din anul 1978 îşi desfăşoară activitatea atât în ţară, cât şi în străinătate (SUA, Canada, Germania, Austria, Grecia, Israel), în următoarele domenii: IT, cercetare, învăţământ superior, finanţe, bănci, administraţie, telecomunicaţii. Un număr de 9 absolvenţi sunt doctori în matematică/informatică (Catargiu Dumitru, Crăciunean Vasile, Dima Nelu, Ioniţă Angela, Marinoiu Cristian, Răbâea Adrian, Stoleru Anca, Vianu Victor, Vlada Marin).
- Care era procedura? Unde se afișau rezultatele? Cum alegeați din opțiunile disponibile?
MV- După examenul de diplomă, în luna iunie se afișa la facutate Lista cu locurile de repartizare venită de la minister. De asemenea, era afișată si lista absolvenților în ordinea mediilor de absolvire.
- Care erau condițiile de repartizare?
MV- Media de absolvire (nota lucrare de diplomă și nota celor 4 ani de studii) și domiciliul.
- Depinde de loc, dar când trebuia să te prezinți la locul de repartizare?
MV- Eu m-am prezentat la 1 august 1979, așa scria în ordinul de repartizare venit de la autorități.
- Puteați să nu vă prezentați la locul de repartizare? Ce opțiuni erau în acest caz?
MV- Da, nu cred că era obligatoriu, dar aveai un loc de muncă asigurat.
- Când te puteai muta de la locul de repartizare?
MV- Nu cred că erau restricții.
- Cum s-a desfășurat prima zi când ați mers la locul de repartizare? Care erau așteptările?
Care erau preconcepțiile celorlalți sau personale? A fost ceva șocant?
MV- A fost cu emoții și cu multe așteptări. Nu a fost nimic șocant. M-am mirat că imediat după instalare, am fost repartizați să trecem câte o saptămână prin toate departamentele CINOR (Centrul de Inforamtică și Organizare al Municipiului București) – Centrul Calcul, apoi, cred că o lună am absolvit un curs intern de programare COBOL.
- Unde ați fost repartizat?
MV- CINOR (Centrul de Inforamtică și Organizare al Municipiului București) – Centrul Calcul, pe postul de programator.
- Cu ce v-ați deplasat acolo?
MV- București, deplasare cu mijloacele de transport în comun.
- Ați locuit în respectivul loc?
MV- București, după 1 an de zile am primit o garsonieră, eu fiind însurat.
- Care au fost primele satisfacții în activitatea profesională?
MV- Am lucrat la diverse contracte cu aplicații de informatică, iar după 2 ani de zile am avut satisfacții importante, deoarece realizam și proiectarea și programarea acelor aplicații la care lucram. Am intrat și pe un domeniu nou: grafică pe calculator. După 5 ani, de experiență la acest centru de calcul, am dat concurs la CCUB (Centrul de Clacul al Universității din București), centru de calcul înființat de acad. Grigore C. Moisil la Facultatea de Matematică, în anul 1962.
Alte informații despre conf. univ. dr. Marin Vlada: [1], [2], [3], [4].