Ioan Cantacuzino a fost numit profesor de medicină experimentală la 21 decembrie 1901 și a condus destinele catedrei și laboratorului aferent din cadrul Facultății de Medicină, până la moartea sa în anul 1934. În Laboratorul de medicină experimentală mai lucrau și A. Slătineanu și S. Irimescu, în calitate de șef de lucrări, respectiv preparator. Prin munca lui Ioan Cantacuzino în acest laborator și a lui Victor Babeș (profesor de patologie experimentală, bacteriologie și anatomie patologică, director al Institutul de patologie și de bacteriologie înființat în anul 1887) în România s-au obținut vaccinuri și alte preparate în beneficiul sănătății oamenilor și animalelor. Laboratorul a funcționat la început în clădirea Institutului de patologie și de bacteriologie și cu timpul a adăpostit personal adecvat scopurilor sale. În timpul Primului Război Mondial, laboratorul cu personalul și echipamentul său a fost retras din fața urgiei războiului din București la Iași.

Ioan Cantacuzino (1863-1934)

După încheierea războiului, la 1 aprilie 1921, în urma demersurilor lui Ioan Cantacuzino a fost înființat în București Institutul de Seruri și Vaccinuri. Cu siguranță că experiența Primului Război Mondial și personalitatea lui Ioan Cantacuzino au avut un rol important în decizia înființării acestei instituții. Să nu uităm că imediat după război, s-a ajuns la concluzia că sistemul sanitar are o contribuție strategică pentru țară, ceea ce a produs efecte inclusiv la nivelul învățământului universitar: Facultatea de Medicină Veterinară a fost înființată în anul 1921, iar cea de Farmacie în anul 1923, ambele în cadrul Universității din București, pentru a pregăti un corp de medici și farmaciști într-un număr și de o pregătire corespunzătoare.

Institutul de Seruri și Vaccinuri din București în perioada interbelică

În cadrul Institutului de Seruri și Vaccinuri din București au funcționat mai multe servicii pentru realizarea diferitelor seruri și vaccinuri (antitoxice, antimicrobiene, împotriva tuberculozei – BCG -) sau pentru alte necesități (patologie veterinară, analize medicale, parazitologie). Tot în institut se afla și o bibliotecă cu peste 30.000 de volume și 350 de periodice în diferite limbi de circulație internațională și dintre cele mai recente pentru mijlocul anilor 1930. Biblioteca a fost folosită de studenții Universității din București și de specialiștii din institut.

Catedra de medicină experimentală a fost condusă după moartea lui Ioan Cantacuzino de către C. Ionescu-Mihăești, în calitate de profesor și director al Laboratorului de medicină experimentală. În cadrul acestui laboratorul își desfășurau activitatea și conferențiarul D. Combiescu, șeful de lucrări P. Condrea, asistenții Max Marbe, Marius Nasta, Gh. Magheru, Eleonora Petrovanu, Cornelia Combiescu și preparatorii Alice Magheru, G. Calalb și I. Mesrobeanu.

Sala pentru lucrări practice folosită inclusiv de studenții Facultății de Medicină (Universitatea din București)

Catedra de medicină experimentală și patologie generală a început să funcționeze în cadrul Facultății de Medicină după 4 noiembrie 1938, atunci când au fost contopite catedrele de medicină experimentală și cea de patologie generală. Catedra era condusă de profesorii C. Ionescu-Mihăești și D. Combiescu, tot ei fiind și directorii Laboratorului de medicină experimentală și patologie generală. Aici lucrau ca șefi de lucrări P. Dănilă și P. Condrea, ca asistenți Max Marbe, Gh. Magheru, Spiru Constantinescu și Cornelia Combiescu, iar ca preparatori G. Calalb, Ion Mesrobeanu și Alexandru Sturdza. Din anul universitar 1939/1940, Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino” a oferit colectivului de la Catedra de medicină experimentală și patologie generală o sală de lucrări dotată cu toate instalațiile necesare pentru ca activitatea practică a studenților să se poată desfășura în condiții optime. În aceeași sală se desfășura și cursul de medicină experimentală și patologie generală. În general, într-un an universitar, studenții efectuau 14 ședințe de lucrări practice, compuse dintr-o scurtă expunere a subiectului și a metodei de lucru, urmată, bineînețeles, de lucrarea practică în sine.
În anul 1942 catedra a fost scindată din nou în două, rezultând astfel: Catedra de medicină experimentală, condusă de C. Ionescu-Mihăești și Catedra de patologie generală, condusă de D. Combiescu.

Biblioteca Institutului de Seruri și Vaccinuri

Ioan Cantacuzino, profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină a Universității din București, a fost o personalitate rară prin influența semnificativă pe care a avut-o în modernizarea societății românești. A format generații de studenți la Universitatea din București, viitorii specialiști care au asigurat un sistem de sănătate mai bun pentru țară, mulți dintre ei lucrând în acest scop inclusiv la Institutul de Seruri și Vaccinuri. Aici, după înființarea în anul 1921, studenții au putut efectua lucrări practice prin care își puteau completa cunoștințele teoretice pe care și le însușeau la Facultatea de Medicină, dar se puteau și specializa pe mai departe, prin contactul cu specialiștii și prin studiul individual în biblioteca pe care institutul o punea la dispoziție.

În anul 1990, Institutul a fost transformat în Regia Autonomă „Institutul Cantacuzino”, ulterior în Institutul Cantacuzino (1994), Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino” (2002) și actualmente în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” (2017). Și la ceas centenar (1921-2021), Institutul poartă numele profesorului Ioan Cantacuzino în semn de recunoaștere pentru contribuția sa la înființarea, dezvoltarea și succesul acestei instituții de-a lungul timpului în asigurarea unei securități sanitare.

 

 

Addenda

*Cu prilejul aniversării a 100 de ani de existență ai Institutului Cantacuzino a fost lansat un film aniversar realizat de Studioul Cinematografic al Armatei intitulat Pecete pentru viață, și un eveniment aniversar la care președintele României, Klaus Iohannis, a conferit Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de Mare Ofiţer Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”.

** De precizat și că în cadrul Institutului se află mormintele lui Ioan Cantacuzino și Victor Babeș, o sală specială cu mai multe obiecte care păstrează memoria lui Ioan Cantacuzino și un bust al lui Cantacuzino.

*** Institutul a purtat numele profesorului Cantacuzino încă de la înființare, pe când profesorul avea 58 de ani. Iată un extras din Decretul nr. 3068/1921 pentru promulgarea legii pentru crearea Institutului de Seruriri și Vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino”:

„Domnul Doctor Ion Cantacuzino, profesor de medicină experimentală la facultatea de medicină din București se confirmă de Noi pe ziua de 1 Aprilie 1921, în postul de Director științific și administrativ al Institutului de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino” de pe lângă Ministerul de Interne (Direcțiunea Generală a Serv. Sanitar)”.

Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino”: actul de înființare

Surse:

„Anuarul Universității din București”, 1902/1903-1941/1942.

***, Institut de serologie „Ioan Cantacuzino” Bucarest 1921-1937, București, 1937.

Decretul nr. 3068/1921 pentru promulgarea legii pentru crearea Institutului de Seruriri și Vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino”.

Oana Antonescu, Institutul de seruri si vaccinuri, https://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-de-sanatate/institutul-de-seruri-si-vaccinuri-45455.html, accesat la 28.09.2021

Petrișor Cana, Secretele de la Institutul Cantacuzino, păzite de Armată. Dezvăluiri în premieră despre o instituție vitală pentru sănătatea populației, https://evz.ro/secretele-de-la-institutul-cantacuzino-pazite-de-armata.html, 20.03.2019, accesat la 28.09.2021.

Romeo Feraru, Institutul „Cantacuzino”, la Centenar, http://presamil.ro/institutul-cantacuzino-la-centenar/, accesat la 28.09.2021.

Adrian Majuru, Viruşii disoluţiei şi Institutul „Dr. Ion Cantacuzino”, https://www.cotidianul.ro/virusii-disolutiei-si-institutul-dr-ion-cantacuzino/, accesat la 28.09.2021.

Vlad Mixich, Fantoma de la Institutul Cantacuzino, https://www.hotnews.ro/stiri-esential-7803865-fantoma-care-bantuie-institutul-cantacuzino.htm, accesat la 28.09.2021.

Alexandru Toma Pătrașcu, Institutul Cantacuzino: colivă, moaște și legionari, https://www.contributors.ro/institutul-cantacuzino-coliva-moaste-si-legionari/, accesat la 28.09.2021.

Andreea Pora, Mărirea și decăderea Institutului Cantacuzino: de la vaccinuri la suplimente alimentare, https://romania.europalibera.org/a/%C8%9Bar%C4%83-%C3%AEn-service-m%C4%83rirea-%C8%99i-dec%C4%83derea-institutului-cantacuzino-de-la-vaccinuri-la-suplimente-alimentare/31250697.html, accesat la 28.09.2021.

Centenar Institutul ”Cantacuzino” – 1921 – 2021 (interviu cu Octavian Buda), emisiune Radio România Cultural 22.06.2021, https://www.radioromaniacultural.ro/centenar-institutul-cantacuzino-1921-2021/, accesat la 28.09.2021.

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=3984648391663258&id=1507156062745849&__tn__=K-R, accesat la 28.09.2021.

Institutul Cantacuzino-100 de ani de la înființare, Comunicat de presă nr. 3, 02.04.2021, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, https://cantacuzino.mapn.ro/press_releases/view/31, accesat la 28.09.2021.

Institutul „Cantacuzino”, decorat de preşedintele Iohannis: Reper al cercetării medicale româneşti, fotografii și clip video, https://www.agerpres.ro/politica/2021/04/01/video-institutul-cantacuzino-decorat-de-presedintele-iohannis-reper-al-cercetarii-medicale-romanesti–689098, accesat la 28.09.2021.

Pecete pentru viață, film aniversar realizat de Studioul Cinematografic al Armatei, https://www.facebook.com/1507156062745849/videos/465771114663029/, accesat la 28.09.2021.

Un Institut pentru o țară, documentar TVR, realizator Alina Grigore, https://www.youtube.com/watch?v=HifOXDdiikw, accesat la 28.09.2021.

Campanii de susținere a Institutului Cantacuzino, https://www.facebook.com/salvamINCDMI; https://www.youtube.com/watch?v=ezmRSrMuYLc.

Surse pentru fotografii:

***, Institut de serologie „Ioan Cantacuzino” Bucarest 1921-1937, București, 1937.

Ioan Cantacuzino, https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Cantacuzino, accesat ka 28.09.2021.

Alexandru Toma Pătrașcu, Institutul Cantacuzino: colivă, moaște și legionari, https://www.contributors.ro/institutul-cantacuzino-coliva-moaste-si-legionari/, accesat la 28.09.2021.