Ispir, Vasile Gh.

(1886-1947)

Profesor la Facultatea de Teologie

Catedra de Teologia Practică (Catehetică și pastorala Socială)/Catedra de Catihetică/Catehetică și Omiletică cu exerciții de predică/Catedra de Îndrumări Misionare/ Catedra de Catehetică, Îndrumări Misionare și Sectologie

Născut în Târgu Neamț, județul Neamț

„În fața atacurilor, care se duc din partea materialismului ateu și împotriva pozitivismului tehnicii moderne, care neagă orice unire între oani în afară de interes, împotriva comunismului bolșevic, care pentru prima dată în istorie afirmă ateismul organizat în contra oricărei societăți pline de Dumnezeu, în fața noului păgânism etatist, care neagă rolul civilizator al creștinismului și e în căutarea unei religii anti-creștine, Biserica creștină în toate formele ei rezistă cu putere și afirmă că spirit este Dumnezeu și se cuvine a ne închina în spirit și adevăr”.

„Idealul Bisericii Ortodoxe nu se confundă cu idealul unei națiuni, ci el transcendează țelurile naționale și afirmă, cu toată tăria, frăția popoarelor și pacea creatoare în Iisus Hristos. Biserica nu poate vedea în cutare ideal național cea mai înaltă categorie morală, ea tinde spre unitate, ea este ecumenică. Ultimul ei ideal este împărăția lui Dumnezeu, care e pacea și liniște eternă”.

Sursa: V. G. Ispir, Viața creștină practică. Imbold spre ecumenicitate, București, 1940, p. 5, 9.

 

„Sufletul creștin deci, un suflet religios nu înseamnă cum multora le-ar plăcea să creadă un spirit bigot, ori un încăpăținat, ori un adorator al unei vremi ce nu mai este, nu înseamnă cineva anachronic, care crede în ceeace nimeni nu mai poate crede, care se poartă cum nimeni nu se mai poartă, religios nu înseamnă să fii un om în afară de lume.

Sunt mulți intelectuali care cred și citim în multe cărți că religia este bună pentru cei proști, pentru cei mulți, pentru cei ținuți în opresiune, că a afirma religia înseamnă a afirma credința în duhuri, în spirite necurate, a practica magia și a avea o atitudine contrară spiritului vremii.

Ce amară înșelăciune!”.

Sursa: Vasile Gh. Ispir, Mai multă religiune mai multă umanitate, în „Solidaritatea”, nr. 1/1920, p. 133.

Lucrări scrise:

            Ispir, Vasile Gh., Mănăstirile noastre. Studiu istorico-pragmatic, București, 1910.

            Ispir, Vasile George, Introducere în studiul religiunii comparate, București, 1915.

            Ispir, Vasile Gh., În chestia reorganizării biericii noastre, București, 1920.

            Ispir, Vasile Gh., Îndrumarea Misionară a Bisericii Ortodoxe, București, 1922.

            Ispir, Vasile Gh., O lămurire, București, 1922.

            Ispir, Vasile Gh., Raport asupra Congresului pentru stabilirea prieteniei dintre popoare prin mijlocirea bisericilor ținut la Copenhaga între 6-11 August 1922, București, 1923.

            Ispir, Vasile Gh., În ce măsură Biserica ortodoxă a Răsăritului poate contribui la promovarea păcii în Balcanii? Referat, București, 1924.

            Ispir, Vasile Gh., Sectele Religioase din România. Conferință, Arad, 1928.

            Ispir, Vasile Gh., Curs de îndrumări misionare. Pentru folosirea studenților în Teologie, preoților parohi și misionarilor eparhali, București, 1929.

            Ispir, Vasile Gh., Discurs la adresa de răspuns la Mesajul Tronului ținut în ședința de la 30 Noembrie 1931 a Adunării Deputaților, București, 1931.

            Ispir, Vasile Gh., Reforma învățământului universitar, București, 1932.

            Ispir, Vasile Gh., Misiunea creștină în România Nouă, București, 1933.

            Ispir, Vasile Gh., Biserica în serviciul social sau ce este creștinismul social?, București, 1938.

            Ispir, Vasile Gh., Misiunea actuală a Bisericii (misiunea externă a Bisericii noastre), București, 1938.

            Ispir, Vasile Gh., Organizarea învățământului industrial (Discurs rostit în ședința Senatului dela 5 Aprilie 1940), București, 1940.

            Ispir, Vasile Gh., Viața creștină practică, imbold spre ecumenicitate, București, 1940.

            Ispir, Vasile Gh., Biserica activă. Predici la radio, București, 1941.

            Ispir, Vasile Gh., Principiile educațiunii creștine, București, 1946.

            Ispir, Vasile Gh., Lungu, Maria, Culcea, Toma, Manual de religie pentru clasa I-a a liceelor industriale de fete, București, 1942.

            Ispir, Vasile Gh., Lungu, Maria, Elemente de istorie bisericească, noțiuni de catehism și morală pentru clasa II-a a liceelor industriale de băeți, ediția I-a, București, [f. a.].

            Ispir, Vasile Gh., Lungu, Maria, Elemente de istoria biserciii universale și române pentru clasa III-a a liceelor industriale de fete, ediția I-a, București, [f. a.].

            Ispir, Vasile Gh., Lungu, Maria, Elemente de religie generală pentru clasa V-a a liceelor industriale de fete, ediția I-a, București, [f. a.].

            Ispir, Vasile Gh., Culcea, Toma, Manual de religie pentru clasa I-a a liceelor industriale de băeți, ediția I-a, București, [f. a.].

            Ispir, Vasile Gh., Lungu, Maria, Manual de religie pentru clasa I-a a liceelor industriale de fete, ediția I-a, București, [f. a.].

            Ispir, Vasile Gh., Culcea, Toma, Manual de religie pentru clasa IV-a a liceelor industriale de fete, ediția I-a, București, [f. a.].

            Ispir, Vasile Gh., Culcea, Toma, Noțiuni de religie generală pentru clasa V-a a liceelor industriale de băeți, ediția I-a, București, [f. a.].

            Ispir, Vasile Gh., Culcea, Toma, Parabolele și Învățăturile Domnului nostru Iisus Hristos și elemente de catehism pentru clasa II-a a liceelor industriale de fete, ediția I-a, București, [f. a.].