În perioada interbelică, Primăria Capitalei a întocmit un plan director pentru sistematizarea orașului (9 mai 1935) în cuprinsul căruia era prevăzută realizarea unei „Cetăți universitare”.

Ce înseamnă „cetatea universitară”?

„Cetatea universitară” a fost un proiect constituit dintr-un ansamblu de construcții ce au fost plănuite a fi realizată pentru necesitățile Universității din București (pentru facultățile de Drept, Științe, Litere, Medicină, Medicină Veterinară, Farmacie, Fizico-Chimice – facultate nou prevăzută, pentru că altfel fizica și chimia erau integrate Facultății de Științe, și de fapt au și rămas până în 1948, și în final pentru clinicile facultăților și Institutul de Igienă – după 1948 o Facultatea de Igienă a fost înființată în cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din București), dar și oricăror alte ramuri de învățământ superior, pentru că erau proiectate clădiri pentru: Politehnică, Institute de artă, Conservatorul de artă, Academia comercială. Alte amenajări conexe au fost proiectate: Casa studenților, Piața rectoratului și Biblioteca centrală.

Un rol central al tuturor acestor amenajări, „centrul de compoziție”, era reprezentat de Piața Rectoratului, adică o piață ovală plănuită a fi conturată în fața Palatului conceput pentru Rectoratul Universității din București. Observăm și locul central pe care Universitatea din București îl avea în tot acest mare proiect urbanistic, față de toate celelalte instituții de învățământ superior (în mod curios lipsește o clădire pentru învățământul de arhitectură).

Unde ar fi trebuit amplasată „Cetatea universitară” în București?

Ridicarea „cetății universitare” în București a fost proiectată în sud-vestul orașului, pe suprafata terenurilor așezate pe malul stâng al Dâmboviței, la care se adăugau și „locurile libere din preajma palatului Institutului medico-farmaceutic, rezervate pentru construirea clinicilor de pe lângă acest institut, precum și Grădina botanică și toate terenurile dintre apa Dâmboviței și cornișa platoului Cotrocenilor, până dincolo de Grozăvești”.

Cine trebuia să realizeze acest proiect?

Anterior am putut afla ce amenajări presupunea proiectul „cetății universitare”, dar și suprafața sa mare care trebuia să înglobeze mai multe terenuri și să gestioneze în mod fericit cursul Dâmboviței. Cu alte cuvinte era nevoie de un studiu urbanistic complex care să se afle la baza acestui proiect, lucrare ce a fost încredințată arhitectului Petre Antonescu și pe care acesta a derulat-o în anii 1933 și 1934.

Născut în 1873 la Râmnicu Sărat, Petre Antonescu era deja în anii 1930 un arhitect renumit în București și încrederea acordată de către oficialitățile vremii, inclusiv Regele Carol al II-lea, a fost de înțeles.

Din păcate, din proiectul „cetății universitare” pregătit de arhitectul Petre Antonescu nu s-au materializat decât Palatul Facultății de Drept (construită între 1934 și 1936) și Casa Studenților (finalizată în anul 1937, deși doar ca parte a ceea ce se dorise prin plan), în parte pentru că alte clădiri au fost construite pe terenul prevăzut inițial pentru ridicarea „cetății universitare”.

Palatul Facultății de Drept

Aflată în partea de est a „cetății universitare”, construcția dedicată Facultății de Drept a presupus o serie de lucrări complexe și a solicitat contribuții financiare pe măsură, toate demne de titulatura de „palat”. Palatul este format dintr-un subsol, parter și două etaje. Construcția a fost executată în zidărie de cărămidă, dar a necesitat și lucrări de beton armat proiectate de inginerul Dem. Marcu, în timp ce piatra a fost utilizată la profilele principale, pilaștrii și statui, acolo unde sculptorii I. Jalea, Mac Constinescu și G. Georgescu și-au arătat măiestria în realizarea lor.

Casa de Cultură a Studenților

În proiectul „cetății universitare”, un loc special era dedicat studenților. Pentru ei a fost proiectat o Casă de cultură ca un „centru de viață extrașcolară pentru uzul tinerimii studioase” care ar fi trebuit să cuprindă: construcție pentru practicarea sporturilor de interior, săli de joc și camere de odihnă, sală de conferințe și cinematograf, salon de dans și concerte, săli de lectură și corespondență, bibliotecă, săli de expoziție, restaurant și cofetărie, serviciu de consultații medicale, centru de informații, telefon, postă-telegraf, post de radio, diverse magazine, cămin pentru studenții veniți din țară sau din străinătate. Din toate acestea s-a realizat o parte din sălile și încăperile prevăzute inițial: sală de spectacole, concerte și conferințe, bibliotecă, sală de corespondență, sală de mese, mic cămin, magazine și birouri.

*

Datorăm arhitectului Petre Antonescu proiectul de realizare a unei „cetăți universitare” în București în perioada interbelică, care este în sine o realizare extraordinară, chiar dacă a avut o materializare parțială. În viitor, ne propunem să adâncim problema realizării acestei „cetăți universitare”. Oricum, este important să scriem încă de pe acum, că ecourile a ceea ce s-a încercat în anii 1930 s-au simțit peste ani, în ceea ce s-a numit Centrul Universitar Băneasa-Mogoșoaia.

Sursa: Petre Antonescu, Clădiri, construcții, proiecte și studii, București, Editura Tehnică, 1963, pp. 27-33.

*