Învățământul stomatologic a început să fie studiat la Facultatea de Medicină a universității din București, mult mai târziu decât alte tipuri de învățământ medical sau decât învățământul farmaceutic. În 16 iulie 1903 este numit docent în specialitatea „boalelor de gură și dinți” dr. Dimitrie D. Niculescu.

Dimitrie D. Niculescu este considerat primul cadru didactic la Facultatea de Medicină pentru învățământul stomatologic [1].

Anterior, Niculescu împreună cu Dimitrie R. Mihăilescu au fost răsplătiți în anul 1895 cu premiul medical Hillel pentru lucrarea Despre alcoolism în România [2].

Am găsit această carte semnată doar de doctorul Dimitrie D. Niculescu, „fost intern al spitalelor Eforiei și Institutului Maternitatea, medic de batalion, stagiar la divizionul de jandarmi”, sub numele Alcoolismul în România. Lucrarea a venit în urma unei decizii a consiliului profesoral al Universității din București de a oferi o răsplată bănească pentru o astfel de lucrare, așa cum aflăm din prefața cărții scrisă la 16 aprilie 1895:

„Pentru premierea lucrărei sciințifico-medicală din anul 1895, Onor. consiliu profesoral Universitar din Bucuresci a propus o chestiune în care frumosul trebue să fie strâns legat cu stilul: Alcoolismul în România” [3].

Cartea a fost publicat în aceeași lună, în momentul în care Niculescu era deja doctor în medicină.

Însă fără să cunoaștem detalii, Niculescu nu a mai avansat în învățământul stomatologic, de altfel acest tip de învățământ nefiind recunoscut cu un statut pe măsura importanței sale decât târziu. Drept urmare, îl întâlnim pe dr. Niculescu în calitate de docent în specialitatea „boalelor de gură și dinți” [4]. Un curs liber de stomatologie a fost ținut și de N. Constantinescu în anul universitar 1920/1921 [5]. Totuși, lui Niculescu îi mai datorăm cel puțin trei cărți importante, inclusiv pentru învățământul stomatologic, dar și pentru istoria sa: Elemente de dentistică. Clinică și operatorie; Stomatitele. Cu 5 planșe și 57 figuri colorate. Lecțiuni făcute la cursul liber de stomatologie inaugurat la Facultatea de Medicină din București și Aperçu historique sur la stomatologie en Roumanie. Son passé, son état actuel [6].

Ulterior, în luna ianuarie 1923 dr. C. Dumitrescu este numit și el docent de stomatologie. De abia în anul 1939 s-a înființat o Catedră de Clinica Stomagologică în cadrul Facultății de Medicină a Universității din București, ea fiind condusă de profesorul dr. Dan Theodorescu, din 27 iunie 1939 [7]. În acel an îi regăsim pe dr. C. Dumitrescu în calitate de conferențiar definitiv și dr. Niculescu în calitate de preparator, alături de preparatorii dr. I. Apostolide și dr. V. Costa [8]. La început de ani 1940, în acest tip de învățământ regăsim și pe asistenții dr. Iuliu Niculescu (1 iulie 1940) și dr. Eduard Mezincescu (1 iulie 1940) și preparatorii dr. Eugen Costa (15 decembrie 1939), dr. Adrian Zaharescu (3 februarie 1941) și Timotei Fedorenco (12 iulie 1940) [9].

După venirea la putere a regimului comunist s-au produs mai multe schimbări în societatea românească, inclusiv în învățământ [10].  Facultatea de Medicină a Universității din București a fost transferată într-o instituție de învățământ superior separată și nou creată, numită Institutul Medico-Farmaceutic din București. Facultatea a primit numele de „Medicină Generală”, funcționând împreună cu cele de Pediatrie, Igienă, Farmacie și Stomatologie [11]. După dezvoltarea de etapă din anul 1939, de abia în anul 1948 învățământul stomatologic a fost ridicat la un statut important. Dincolo de aceste modificări structurale venite poate cu întârziere, observăm o continuitate a învățământului stomatologic în ceea ce privește specialiștii săi. De la începutul timid, un simplu curs ținut de Dimitrie D. Niculescu, trecând prin activitatea altor cadre didactice și în special Dan Theodorescu, conducătorul primei catedre de stomatologie, am ajuns la profesorul Emil Eugen Repciuc, primul decan al Facultății de Stomatologie.

Dacă ne uităm pe o listă cu profesorii reprezentativi ai învățământului stomatologic o să observăm și în timpul regimului comunist fie profesori formați de cadre didactice dinainte de 1948, fie o continuitate a lor în mediul universitar și după 1948 (de exemplu, Eugen Costa), ceea ce înseamnă că profesorii renumiți ai învățământului stomatologic din a doua jumătate a secolului al XX-lea, precum Valerian Popescu [12], datorează înaintașilor săi cunoștințele pe care le-a dobândit, așa cum de altfel se întâmplă în știință.

Să ne gândim și la personalul auxiliar important în învățământul medical în general și care și-a adus propria contribuție și la fel cea a cadrelor didactice fără neapărat să fi fost „vârfurile unei generații” sau să fi avut șansa unui context favorabil pentru a avea o anumită vizibilitate „care să-i trimită direct în paginile istoriei” (D. D. Niculescu nu a avut șansa de a conduce o catedră de stomatologie, deși priceperea dovedite în cărți de pionerat ne duce cu gândul că ar fi meritat această onoare). În parte am dorit să-i rememorăm aici și să punctăm faptul că începutul învățământului stomatologic în România s-a petrecut în cadrul Universității din București.

*

Ca material suplimentar prezentăm câteva imagini din lucrări semnate de o parte din cadrele didactice menționate, dar și documente inedite, mai precis fișele individuale ale cadrelor didactice Dan Theodorescu, Repciuc I. Emil și Valerian C. Popescu.

 

 

 

 

 

*

[1] Scurt istoric al Facultăţii de Medicină Dentară, https://umfcd.ro/educatie/facultati-si-resurse/facultatea-de-medicina-dentara/.

[2] „Anuarul Universității din București pe anul școlar 1896-1897”, București, Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, 1897, p. 104.

[3] D. D. Niculescu, Alcoolismul în România, Bucuresci, Editura Librăriei Socecu & Comp., 1895.

[4] „Anuarul Universității din București pe anul școlar 1914-1915”, București, Tipografia profesională Dim. C. Ionescu, 1916, p. 179.

[5] „Anuarul Universității din București pe anul școlar 1915/1916-1923-1924”, București, Tipografiiile Române Unite, 1924, p. 146.

[6] D. D. Niculescu, Elemente de dentistică. Clinică și operatorie, vol. I, Bucuresci, Institutul de Arte Grafice „Eminescu”, 1901; D. D. Niculescu, Stomatitele. Cu 5 planșe și 57 figuri colorate. Lecțiuni făcute la cursul liber de stomatologie inaugurat la Facultatea de Medicină din București, Bucuresci, Institutul de Arte Grafice „Eminescu”, 1904; D. D. Nicolesco, Aperçu historique sur la stomatologie en Roumanie. Son passé, son état actuel, Bucarest, Imprimerie de L’«Indépendence Roumaine», 1908. Prin prisma acestor lucrări, dar și prin alte inițiative (a fost în conducerea Asociației Generale a Doctorilor în Medicină Stomatologi), precum cea vizând sănătatea publică și transformată tot în carte precum Legea pentru exercițiul dentisticei. Lege defectoasă-aplicare criminală. Sănătatea și viața suferinzilor grav primejuite, București, Atelierele „Adeverul”, 1924, personalitatea lui D. D. Niculescu merită în viitor o atenție în plus.

[7] „Anuarul Universității din București 1940-19411, 1941-1942”, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1943, pp. 396, 397.

[8] „Anuarul Universității din București pe anul școlar 1938-1939”, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1940, pp. 194-196.

[9] „Anuarul Universității din București 1940-19411, 1941-1942”, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1943, pp. 396, 397.

[10] Decretul nr. 175 din 3 august 1948 pentru reforma învățământului.

[11] Decizia nr. 263327 din 25 octombrie 1948 [pentru] organizarea învățământului superior.

[12] Scurt istoric al Facultăţii de Medicină Dentară, https://umfcd.ro/educatie/facultati-si-resurse/facultatea-de-medicina-dentara/. 

*