România a luat parte la ambele războaie mondiale care au pricinuit atât de multe pierderi umane și materiale. Al Doilea Război Mondial a afectat serios Universitatea din București, fie doar dacă ne gândim la avarierea Palatului Universității din București în timpul bombardamentului din 15 aprilie 1944. Până la începutul anilor 1970, Palatul a rămas fără partea centrală avariată atunci, demolată la scurt timp și nerefăcută decenii. Și când într-un final s-au găsit bani pentru reclădirea sa, totuși nu a fost posibilă o refacere așa cum a fost, pentru că dat fiind o clădire monumentală, costurile erau mari, în plus unele elemente arhitectonice nu se mai potriveau în noul context (de exemplu, acvila care face trimitere la regalitate și la vechea istorie românească – simbol al Țării Românești), în condițiile în care comuniștii erau la putere în țară.

Însă în afară de acest aspect prezentat, Universitatea din București și comunitatea sa academică trebuie să fi avut cu mult mai multe alte probleme în timpul războiul și chiar mulți ani după, din cauza sa. Ne gândim aici prin analogie la problemele cauzate Universității din București în timpul Primului Război Mondial, dar de ce nu, și la contribuția instituției și a comunității sale academice la efortul de a purta războiul (atât direct de pe front, cât și în spatele său, cu arma în mână sau în alte posturi nu mai puțin necesare, așa cum „războiul total” din perioada 1939-1945 a necesitat-o).

Ne propunem în acest moment, în ciuda titlului ambițios de secțiune, doar să aducem în atenție câteva informații privitoare la corpul didactic și evacuarea bunurilor Facultății de Medicină, atunci încă o componentă a Universității din București. Cercetarea asupra acestui subiect este încă la început în istoriografie, și noi nu vom deschide calea decât către câteva din artefactele care pot fi folosite în scrierea unei istorii asupra acestei perioade de război, utilizând corespondența și alte documente din anii 1944 și 1945 purtată între reprezentanții conducerii Universității din București și Facultății de Medicină și alți membri ai comunității academice.

Documentele permit reconstituirea doar unei frânturi din cele desfășurate pentru a conserva patrimoniul mobil al Universității din București în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial.

*

3 martie 1944

„Evacuarea trebuie făcută cât mai grabnic”

Corespondență între rectorul Universității din București, Horia Hulubei și decanul Facultății de Medicină, Vintilă Ciocâlteu, cu mențiunea de la 10 martie 1944: „se va trimite în copie (confidențial) clinicelor și laboratoarelor”. Cu alte cuvinte, așa cum și rectorul a primit înștiințarea de la autorități ale statului, ea a fost transmisă ierarhic în interiorul Universității din București.

 

8 martie 1944

Inventar de conținutul lăzii nr. 4 (casierie).

10 martie 1944

Oferta tâmplarului Ion Șipoș cuprinzând trei tipuri de lăzi. Cel mai probabil astfel de lăzi au fost utilizate pentru a împacheta bunurile Facultății de Medicină, numeroase, costisitoare și unele dintre cele mai valoroase din Universitatea din București.

15/16 martie 1944

„Evacuarea va trebui făcută, atunci când se va ordona, cât mai grabnic…”

Corespondență între decanul Facultății de Medicină și (probabil) rectorul Universității din București.

18 martie 1944

„O parte însemnată din inventarul clinicii este neevacuabilă, făcând parte din materialul ce se folosește zilnic în funcționarea spitalului …”

Corespondență între directorul Clinicii I Obstetricală și Ginecologică, D. Săvulescu, și decanul Facultății de Medicină.

21 martie 1944

Proceduri pentru Operațiunea 9999, destinate „pentru împrăștierea personalului și materialelor de valoare aparținând instituțiilor de învățământ, culte și artă ce se află în localitățile expuse atacurilor aeriene” (deja la acel moment situația frontului era mult deteriorată pentru România aflată în defensivă și aliați ei). Document confidențial adresat decanului Facultății de Medicină, înregistrat la 3 aprilie 1944 și însemnat la 5 aprilie 1944 cu mențiunea de a fi trimis clinicilor și laboratoarelor componente (nu tocmai ușor de realizat, pentru că structura Facultății de Medicină era de departe cea mai extinsă din întreaga Universitate din București).

[martie 1944]

Tablou cu personal didactic, didactic-ajutător, administrativ și de serviciu de la Facultatea de Medicină ce urmează să se evacueze cu Universitatea din București la Târgu Jiu și Cărbunești, din județul Gorj. Cap de listă era decanul, Vintilă Ciocâlteu. Alături de cei menționați erau și membri ai familiei lor.

[martie 1944]

Tablou cu personalul didactic, didactic-ajutător, administrativ și de serviciu de la Clinica II Obstetricală și Ginecologică, Spitalul Colțea, Facultatea de Medicină. Activitatea practică într-o facultate de medicină se subînțelege că era mai mult decât esențială. Studenții de la medicină, în funcție de specializarea lor, urmau practica în multe unități spitalicești din București, unde corpul profesoral își desfășurau activitatea în calitate de medici. Documentul a fost selectat spre prezentare pentru a arăta care a fost circuitul administrativ necesar evacuării (autorități-universitate-facultate-clinică/laborator/institut și retur).

4 aprilie 1944

Proces verbal al unei lăzi folosită în evacuarea bunurilor de la Laboratorul de fiziologie din cadrul Facultății de Medicină. Materialul didactic era esențial în activitatea cu studenții, mai ales în cea practică, proprie unui laborator. A fost strânsă cu grijă ani de zile. Unele dintre materiale erau folosite și în activitatea curentă (am putut citi și convinge din exemplu anterior al documentului de la Clinica Obstetricală).

13 aprilie 1944

„Pentru a putea face față evacuării materialelor foarte scumpe și rare…”

Corespondență între decanul Facultății de Medicină și Secția 8 a Marelui Stat Major prin care se cerea mijloace de transport pentru trimiterea bunurilor facultății la Târgu Jiu, pentru evacuare.

21 aprilie 1944

Corespondența dintre rector și decan pentru comunicarea numelor de personal, împreună cu familiile lor, care doreau să fie evacuate cu autobuzele la Târgu Jiu și Cărbunești. Cererea înregistrată pe 21 aprilie avea ca termen de răspuns ziua următoare, totul trebuia urgentat, ca în vreme de război, în fața unui pericol iminent.

21 aprilie 1944

Corespondența între decanul Facultății de Medicină și directorii de catedre, clinici și laboratoare în vederea rezolvării cererii venite de la Rectorat, privind trimiterea de liste cu personalul ce vrea să fie evacuat (în legătură cu documentul anterior).

6 mai 1944

„Fiecare ladă își are inventarul ei separat”.

Proces verbal nr. 266 de la Laboratorul de patologie generală prin care se atestă predarea pentru transport și evacuare la Târgu Jiu a mai multor bunuri.

6 mai 1944

Proces verbal pentru bunurile predate și transportate în lăzi aparținând Institutului de Istologie, din cadrul Facultății de Medicină.

18 mai 1944

Proces verbal întocmit la Târgu Jiu, prin care reprezentanți ai Universității din București (de la Institutul Botanic și Laboratorul de Căldură și Electricitate) arătau că  materialele nu aveau inventar și că au descărcat „trenul universitar din gara Târgu Jiu” în zilele de 16 și 17 mai. Trenul a fost format din 12 vagoane în care au fost transportate 638 de lăzi cuprinzând bunuri ale Universității din București. Lăzile au fost depozitate provizoriu în localul Liceului Industrial de Fete din localitate.

23 mai 1944

„deoarece tot acest material a fost îmbarcat fără nici o normă, în vagoane comune”

Corespondență între decanul Facultății de Medicină și reprezentantul Universității din București care a plecat la Târgu Jiu cu materialul evacuat în 12 mai și din care deducem haosul organizatoric, desigur într-un context dificil din toate punctele de vedere. Transport 12 mai de la București la Târgu Jiu.

23 mai 1944

Proces verbal nr. 190 prin care directorul Clinicii a II-a Medicală, Spitalul Colentina, N. Gh. Lupu, atestă că a predat către Petre Focșa, delegatul Facultății de Medicină de la Târgu Jiu, „5 lăzi numerotate și ambalate și cu lacăte, a cărui conținut este trecut în alăturatele procese verbale”. Ultima mențiune ne arată că s-a avut grijă în ambalarea bunurilor, atât cât au permis mijloacele asigurate (să nu ne imaginăm cine știe ce condiții deosebite), și totul a fost înregistrat în proces verbal separate.

23 mai 1944

„este absolut necesar ca personalul să se prezinte acolo până la 1 iunie, cunoscând că în caz contrat nu vom mai putea reține camerele și nu vom mai [în document sunt tăiate cu cerneală cuvintele „nu” și „mai” și este introdusă mențiunea „risca a nu”- V.M.] putea asigura cazarea personalului care va veni mai târziu”

Corespondență între rectorul Universității din București și decanul Facultății de Medicină prin care arăta că s-au realizat demersurile pentru ca personalul să fie cazat la Săcele, dar trebuie arătat exact persoanele care pot să se prezinte până la 1 iunie.

[aprilie-mai 1944]

Borderou de procese verbale cu numărul lăzilor expediate la Târgu Jiu per clinică, laborator sau serviciu

3 noiembrie 1944

Raport de serviciu semnat de Petre Focșa, reprezentantul Universității din București la Târgu Jiu către decanul Facultății de Medicină. Petre Focșa era șef de lucrări la Clinica Medicală Terapeutică, iar noul decan al Facultății de Medicină era Grigore T. Popa. Documentul înregistrat la 7 noiembrie la Facultatea de Medicină cuprinde și mențiunea scrisă în partea stângă, de la 10 noiembrie, „de urgență [de trimis] rectoratului”, iar în partea dreaptă avem o alta, „f. urgent”. Vagoanele cu lăzile evacuate au ajuns la această dată din Târgu Jiu în București, aflându-se la Gara Filaret.

10 noiembrie 1944

„dat fiind că Facultatea n’are fonduri și nici mijloace proprii de transport”

Corespondență între decan și rector pentru eliberarea unei sume prin care să poată fi plătit transportul materialelor de la Târgu Jiu la București.

9 ianuarie 1945

„clinicile și laboratoarele au absolută nevoie de materialele ce se găsesc încă la Tg, Jiu, de pe vremea evacuărilor”

Corespondență între decanul Facultății de Medicină și Ministrul Comunicațiilor pentru a aduce o parte din bunurile aflate încă la Târgu Jiu. Este clar că transportul bunurilor care aparțineau Universității din București a fost dificil și a necesitat o muncă birocratică diversă și ca în orice transport, probabil unele materiale s-au mai și pierdut. În orice caz, activitatea didactică trebuia începută deja la jumătate de lună ianuarie 1945, cu România învinsă și intrând într-o altă fază a războiului.

Sursa: SMBAN, fond IMFB, dosar 318/1944-1945.

*