Marinescu Gheorghe

(1863-1938)

Profesor la Facultatea de Medicină (Universitatea din București) din anul 1906

Catedra de clinica boalelor nervoase și electroterapie

Clinica boalelor nervoase și electroterapia

 

„Neurologia pe câmpul de răsboiu

de

Dr. G. Marinescu

Membru al Academiei Române

Ședința dela 2/15 Octomvrie 1915

Niciodată istoria nu a înregistrat un răsboiu așà de îngrozitor ca acela la care asistăm în timpurile de față. Nu nmai numărul luptătorilor este extraordinar de mare, dar și mijloacele inventate de geniul omenesc pentru distrucțiunea propriei sale spețe sunt teribile și foarte frumoase. Luptele se dau pe pământ, în aer, pe apă și subt apă. Instrumentele de distrucțiune sunt: gloanțele, șrapnelele, granatele, gazele asfixiante, materiile inflamabile, etc. Proiectilele se disting și prin marea lor varietate, dar mai cu seamă prin rapiditatea lor. Multe și grave sunt rănile produse de aceste instrumente ucigătoare, dar tot pe atât de mare trebue să fie și știința și devotamentul medicilor ca să poată alinà suferințele bolnavilor și reparà ceeace au stricat și distrus instrumentele vătămătoare ale vrăjmașului.

Medicii trebue să iea dela început măsurile cele mai bune și cele mai urgente nu numai spre a vindecà și alinà suferințele luptătorilor, dar și de a împiedicà progresele răului și a opri complicațiile de tot felul, cari se ivesc în atari împrejurări. Pentru ca medici să poată corespunde acestor numeroase așteptări, ei trebue nu numai să-și îndeplinească datoria în conștiință, dar e nevoie de o preparațiune anterioară serioasă și de o cunoștință cât se poate de completă a diferitelor forme de traumatisme, datorită răsboiului.

[…].

Am studiat în această privință mai cu seamă literatura franceză și germană, și într’o călătorie pe care am făcut-o acum câtevà luni la Viena, am avut ocaziunea să văz un număr însemnat de astfel de traumatisme în spitalele din acest oraș, unde am întâlnit și câțivà soldați români, cu leziuni ale nervilor periferice, ale măduvei sau ale creerului, căpătate în luptele din Galiția. Acești bravi soldați n’aveau nici mângâierea de a fi înțeleși, căci din tot personalul cari îi îngrijià nimeni nu vorbià limba lor maternă”.

Sursa: G. Marinescu, Neurologia pe câmpul de răsboiu, București, 1915, p. 1, 2.