Minovici Nicolae S.

(1868-1941)

Profesor la Facultatea de Medicină (Universitatea din București) din anul 1920

Catedra de medicină legală

„În timpul de când mĕ găsesc ca șef al Serviciuluĭ Anthropometric din Bucurescĭ, adesea orĭ atențiunea ne-a fost atrasă la luarea semnalimentelor deținuților, de tatuajurile pe carĭ eĭ le presentaŭ pe corp. Numerósele lucrărĭ ce s’aŭ scris despre tatuajurĭ și carĭ ne-aŭ căḑut în mână pe de o parte; iar pe de alta presentarea colecțiuneĭ nóstre de tatuajurĭ de ătre savantul nostru profesor D-l Dr. Virchow, societățeĭ Anthropologice din Berlin în ședința din luna August anul trecut, ne-aŭ îndemnat la facerea lucrăriĭ de față cu atât maĭ mult cu cât acest subiect încă nu a fost tratat până acum în țară la noĭ.

Domnul Profesor Kalenderu, care a căutat încă din aniĭ 1864-65 să publice tatuajurile din punctul de vedere al stabilireĭ indentitățeĭ și pentru care scop adunase o prea frumósă colecțiune, a dăruit’o D-luĭ Dr. Lorin, medic-șef al Spitaluluĭ Saint Antoin din Paris, colecțiune ce a rĕmas până aḑĭ nepublicată.

Nu există țară aḑĭ în Europa unde câmpul atât de exploatat al tatuajurilor să nu fi dat nascere la numeróse lucrărĭ de o mare valóre ca ale D-lor: Lacassagne (Lyon), Lombroso (Italia), Baer, Leppman (Berlin), Bergh (Copenhaga) etc. Singură Rusia după cum ne afirmă Kropotkin e îndemnă de tatuajurĭ, de și noĭ am găsit doĭ rușĭ tatuațĭ. Acésta ar ține la faptul că acest obiceiŭ ar fi contrariŭ cu principiile lor religióse saŭ maĭ cu sémă cu superstițiunile Rușilor, care ar vedea în faptul de a’șĭ face semne pe corp, un fel de legătură saŭ contract făcut cu spiritele rele”.

Sursa: N. Minovici, Tatuajurile în România, București, 1898, p. V, VI.