„Probabil că domnii Câmpeanu și Rațiu n-au citit articolul meu despre cricket. În orice caz, nu sunt prea sportivi. După ce-au faultat cât au putut în timpul meciului, după ce au cerut prelungiri și scoaterea de pe teren a unor jucători, acum contestă rezultatele. Rezultatele unui sondaj, deci nu ceva definitiv, oficial.

Dar eu îi înțeleg. E o lovitură, trebuie s-o recunoaștem. Ăsta nu mai e cricket, nu mai e fotbal, este box, K.O.

Domnul Câmpeanu găsește că rezultatele sunt «monstruos de exagerate», în timp ce domnul Rațiu «nu-și poate imagina» și, de altfel, are «nenumărate dovezi că rezultatele date sunt frauduloase», dar că «rămâne de văzut dacă se va putea dovedi sau nu». Nu e prea clar. Ori are dovezi, ori rămâne de văzut! Nu mai spun că e o jignire la adresa firmei vest-germane INFAS să fie bănuită de trucarea sondajelor. Ar da faliment imediat!

Deci, prognoza INFAS-IRSOP e în regulă. Observatorii străini n-au constatat nimic suspect, Nici cei peste 1300 de ziariști.

Numai domnii Câmpeanu și Rațiu se plâng. Se plâng și plâng cu lacrimi amare. Nu le vine să creadă că românii sunt atât de mari iubitori de trandafiri. Nu le vine să creadă că au bătut atâta drum, de la Londra și de la Paris, pe degeaba, fără un fotoliu prezidențial în schimb! Cine e devină?

Cine i-a pus să creadă că românii sunt naivi, imaturi, înapoiați și să ducă o campanie electorală ca pentru băștinașii dintr-o insulă rămasă în epoca de piatră, cu balonașe, cu cadouașe (bibliografie – Kent: «Critica RAȚIUnii practice», cu demagogie, cu papioane, cu laude de sine care se știe…?

Cine l-a pus pe domnul Rațiu să confunde campania electorală cu una publicitară și să apară ca un comis-voiajor care încearcă să vândă calculatoare și tot felul de bunătăți? Plata în voturi liber-convertibile. Livrarea mărfurilor – a doua zi după alegeri, ne asigura reprezentantul comercial al firmei Europa & Co.

Cine l-a pus pe domnul Câmpeanu să plece în America în toiul campaniei electorale, uitând că alegătorii sunt, totuși, aici?

Cine i-a pus pe amândoi să dea atâta atenție campingului de la Universitate?

Cine i-a pus să salute cu atâta entuziasm Proclamația de la Timișoara?

Apropo de asta, mă tem că, îmbătați de propriile lor discursuri, domnii respectivi au început să le și creadă, și să creadă și în «milioanele» de semnături de adeziune la prețiosul document (cifra maximă auzită de mine e de 8 milioane!).

Mai trist pentru domnii Rațiu și Câmpeanu este că și o mare parte din alegători au crezut. Și, speriați că omul pe care-l doresc ei în fruntea țării ar putea fi în pericol, au stat ore în șir la coadă la centrele de votare. Erau convinși că fiecare vot contează. Ba, mai mult, «efectul Timișoara» plus «efectul de piață» i-au îndepărtat pe cei doi și pe cei încă nedeciși cu cine să voteze – ba chiar și pe destui simpatizanți ai P.N.L. și P.N.Ț.-cd.

Astea ar fi deci, pe scurt, explicațiile. Dar cine e de vină?

Cum cine? Evident, F.S.N., pentru că nu le-a asigurat distinșilor repatriați, cu și fără papion, și numărul necesar de alegători.

PAPILLON”.

Sursa: „Azi”, 23 mai 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]