„Revista generală a învățământului” a fost publicată începând cu luna mai 1905, sub direcția lui Spiru C. Haret și sub un comitet de redacție din care făceau parte și profesorii universitari Ion Bianu, E. A. Pangrati și S. Mehedinți. Pe lângă faptul că ei au fost personalități importante ale culturii românești, toți cei amintiți au fost și cadre didactice la Universitatea din București, instituție în cadrul căreia au îndeplinit și alte funcții importante.

Prezentăm aici articolul-manifest al revistei.

„Învățământul public al unei țări este totdeauna o chestie de stat de prima ordine; dar chipul cum este ea privită poată să varieze foarte mult, după împrejurările generale în care se află țara.

La noi de vreo 20 de ani încoace, chestia școlară a intrat într’o fază nouă. În primele timpuri ale redeșteptării noastre naționale, se înființează pe dintregul un număr mare de școli de tot felul și se proclamă principiile cele mari ale gratuității și obligativității învățământului primar, precum și acela al libertății învățământului. Dar creațiunile din timpul acela poartă toate, mai mult sau mai puțin, semnul împrejurărilor grele în care s’au făcut; căci lipsa de personal, de mijloace materiale, și mai ales lipsa de experiență și de orice tradiție sunt piedice care nu se pot învinge nici lesne, nici curând.

În timpurile din urmă, caracterul mișcării culturale se schimbă. După perioada de proclamațiuni de principii și de creațiuni grăbite și nu totdeauna cuprinse într-un plan general, vine perioada de reculegere, de organizare și de completare. Activitatea dezvoltată în acest timp, deși de un caracter deosebit de cel din perioada precedentă, a fost desigur dintre cele mai rodnice, cu toate că foloasele ei nu se vor cunoaște decât după un timp mai lung.

O altă caracteristică a acestor decenii din urmă, este locul din ce în ce mai mare pe care-l iau, în preocupările masei publicului, chestiile ce interesează școala. De unde altădată ele se considerau ca exclusiv tehnice și nu preocupau decât grupa restrânsă a oamenilor de școală, astăzi ele se discută cu pasiune de toată lumea și au loc de frunte în preocupările oamenilor de stat.

Puține sunt la noi reformele care să fi dat loc la o așa de mare mișcare de idei și la lucrări așa de însemnate ca reforma școlară.

Acum această reformă, așa cum s’a realizat pe baza legilor existente, formează o adevărată doctrină, ale cărei principii au fost expuse pe larg și clar în numeroase acte oficiale și în dezbaterile urmate în Corpurile legiuitoare.

În asemenea împrejurări, fondarea unei reviste care să apere, să explice și să propage această doctrină, s’a găsit că este indispensabilă. Oricât de clare și raționale se par principiile care au prezidat la realizarea reformei, se vede că ele nu au fost adoptat de toată lumea. Nu se schimbă dintr’o zi într’alta idei admise timp de zecimi de ani, care au deja în favoarea lor consacrarea deprinderilor stabilite, a drepturilor câștigate, dacă nu și temerea de un progres prea repede. Sunt apoi mulți aceia care nu au fost încă puți în poziție de a înțelege lămurit care este scopul reformei și mijloacele ce utilizează ea. Chiar corpul didactic, mai ales în unele din părțile lui, are trebuință să i se lămurească multe lucruri ca să-și poată face convingerea în deplină cunoștință de cauză; căci împrejurările grele în mijlocul cărora s’a realizat reforma, nu au dat guvernului de atunci toate mijloacele cuvenite, pentru a face el această limpezire în mod mai deplin decât s’a făcut.

Ne propunem dar a funda un organ de discuție, al cărui scop să fie expunerea, lămurirea, apărarea și propagarea ideilor care au prezidat la realizarea reformei, precum și perfecționarea ei în părțile pe care experiența sau discuția le-ar dovedi că pot fi îmbunătățite; ea se va ocupa de asemenea cu îmbunătățirea metodelor în sensul noilor curente pedagogice și al spiritului reformei, în scop cultural educativ și național.

Pentru aceasta ne adresăm tuturor celor care înțeleg însemnătatea socială și națională a unei asemenea întreprinderi și, în primă linie, corpului didactic de toate gradele: primar, secundar, profesional și superior; pentru că reforma a fost concepută și realizată după un plan unitar, și nu se pot separa părțile din care se compune ea, precum nu se pot separa nici factorii care sunt chemați să lucreze împreună la realizarea ei.

Dorim ca revista să contribuie a face ca corpul didactic să-și formeze o opinie hotărâtă asupra însemnatelor chestii care se agită în domeniul școlar.

Aceasta va fi cea mai bună garanție de reușită a reformei, de vreme ce ea se va sprijini atunci pe un corp numeros și luminat, și va putea dobândi stabilitatea pe care nu i-o poate asigura numai obiectivitatea și grija de binele public cu care a fost alcătuită. Dacă scopul acesta va fi atins, se va fi realizat în același timp și un alt folos, acela de a se stabili pe tărâmul didactic o legătură care să dea corpului dăscălesc consistența ce-i lipsește, și care este așa de necesară, nu numai din punctul de vedere al intereselor lui de corp, dar mai ales din acela al intereselor superioare ale școalei și ale țării.

Cu acest program de lucru, ne adresăm la toți oamenii de școală de orice grad, pe care-i unește grija comună a marii cauze ce le este încredințată, și le cerem sprijinul”.

Sursa: „Revista generală a învățământului”, nr. 1, mai 1905, pp. 1-3.