Continuăm prezentarea periodicelor importante pentru istoria învățământului superior cu „Revista învățămîntului superior”. Ea a apărut în perioada 1959-1968, fiind continuată de revista „Forum” (pe site-ul Muzeului Universității, revista a inclusă în expoziția digitală Publicații apărute în învățământul superior românesc în comunism). Articolul introductiv al revistei a fost semnat de filosoful, academicianul și politicianul Athanasie Joja, cadru didactic la Universitatea din București. Textul reprezintă o marcă a epocii în care a fost scris, referințele de ordin politic fiind norma, din care nu puteau lipsi cele legate de partid și liderul acestuia, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel din urmă citat cu un fragment din revista „Scînteia”. De abia în ultimele trei pasaje găsim referințe la revistă, din care într-un final aflăm și scopul revistei: „să răspundă acestor necesități reale, să dea posibilitatea dezbaterii aprofundate și critice a problemelor majore ale învățământului superior, să oglindească aspectele muncii didactice, științifice și educative precum și problemele metodice care stau în fața cadrelor didactice, să asigure cunoașterea și generalizarea experienței înaintate în aceste domenii”.

            Cu toate acestea, „Revista învățămîntului superior” cuprinde numeroase articole interesante, pentru că dincolo de propaganda comunistă, informațiile din articole pot fi utile în reconstituirea unor aspecte privind istoria învățământului superior din perioada 1959-1968, mai ales că o parte din articole erau scrise de diferite cadre didactice și personalități culturale reprezentative ale vremii.

            În continuare, reproducem în întregime articolul introductiv.

 

            „La apariția revistei învățămîntului superior

            Acad.Ath. Joja

            Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministrul învățămîntului și culturii

Poporul nostru a întâmpinat cu nestăvilit entuziasm și mare avânt în muncă cea de a 15-a aniversare a eliberării patriei de sub jugul fascist. Succesele însemnate cu care oamenii muncii se pot pe drept cuvânt mândri în toate domeniile economiei și culturii sunt rezultatul eforturilor lor neprecupețite pentru traducerea în viață a politicii Partidului nostru. Documentele Plenarei C.C. al P.M.R. din 13-14 iulie a.c. și înfăptuirea ansamblului de măsuri prevăzute de Plenară constituie o strălucită confirmare a justeței liniei politice marxist-leniniste a Partidului, de ridicare continuă și sistematică a nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc.

            Învățământul superior din țara noastră, alături de celelalte sectoare ale economiei și culturii, s-a bucurat în permanență de grija și îndrumarea partidului și guvernului, fiindu-I asigurate condiții de dezvoltare necunoscute în trecut.

            Reforma învățământului din 1948, realizată din inițiativa și sub conducerea P.M.R., a avut la bază învățătura marxist-leninistă și experiența învățământului sovietic, ținându-se totodată seama de tradițiile progresiste din trecutul învățământului nostru. Învățământul de toate gradele a fost reorganizat pe temelii democratice și a dobândit un caracter realist-științific.

            Conținutul și structura lui au fost radical modificate, iar legarea învățământului de viață, de producție, de munca din industrie și agricultură a devenit un principiu fundamental al întregului proces instructiv-educativ. Principiile de bază ale reformei învățământului din 1948 dezvoltate printr-o serie de documente ulterioare, pleacă de la ideea că în instruirea și educarea tinerelor generații, în pregătirea cadrelor necesare construcției economice și culturale este interesat întregul nostru popor.

            O deosebită însemnătate are așezarea învățământului de toate gradele pe fundamentul de granit al materialismului dialectic – singura concepție științifică despre lume, unica metodologie în măsură să călăuzească spre rezultate rodnice orice știință. Însușirea științei marxist-leniniste reprezintă o condiție esențială pentru desfășurarea cu succes a muncii de instruire și educare a viitorilor specialiști. În această privință, pentru cadrele didactice din învățământul superior au mare importanță cuvintele tov. Gh. Gheorghiu-Dej, care a subliniat că: «Cunoașterea temeinică a științei marxist-leniniste, a adevărului științific despre natură, viață, societate, ajută pe studenți la înțelegerea justă și aprofundarea oricărei ramuri a științei, la interpretarea justă a evenimentelor istoriei mondiale contemporane, la cunoașterea și înțelegerea profundă a politicii partidului și statului nostru, a perspectivelor dezvoltării țării noastre, îi ajută să devină buni specialiști, cetățeni conștienți, luptători activi pentru progresul omenirii».

            În instituțiile de învățământ superior se desfășoară o intensă activitate didactică, științifică, educativă. A crescut preocuparea pentru conținutul științific și ideologic al cursurilor, pentru educarea comunistă a studenților, pentru o tot mai strânsă legătură a învățământului cu practica, cu producția.

            Învățământul superior, ca de altfel întregul nostru învățământ, trebuie să se dezvolte în pas cu cerințele vieții, să pregătească specialiștii pe care-i cere producția, să asigure cadrele necesare dezvoltării în perspectivă a economiei noastre și a sectorului social-cultural. De aceea, stabilirea profilului de pregătire a specialiștilor în diferite domenii, alcătuirea unor planuri de învățământ corespunzătoare dezvoltării științei și cerințelor de pregătire temeinică a specialiștilor, găsirea căilor celor mai juste pentru legarea învățământului de practică, găsirea căilor și metodelor celor mai eficiente de educație comunistă a studenților sunt probleme care reclamă permanent soluții noi.

            Anul universitar 1959-1960 pune în fața cadrelor didactice, a studenților și în general în fața tuturor acelora ce muncesc pe tărâmul nobilei activități de instruire și educare a tinerei generații din Patria noastră, sarcini de mare răspundere.

            În rezolvarea acestor probleme Ministerul Învățământului și Culturii adoptă cele mai indicate măsuri printr-o largă consultare a cadrelor didactice, folosind experiența și competența unui număr cât mai mare de specialiști, cunoscători atât ai învățământului, cât și ai producției. «Revista învățămîntului superior» – care își începe cu numărul de față apariția – este menită să răspundă acestor necesități reale, să dea posibilitatea dezbaterii aprofundate și critice a problemelor majore ale învățământului superior, să oglindească aspectele muncii didactice, științifice și educative precum și problemele metodice care stau în fața cadrelor didactice, să asigure cunoașterea și generalizarea experienței înaintate în aceste domenii.

            Apariția «Revistei învățămîntului superior» este încă o formă prin care Partidul și Guvernul își manifestă grija pentru îmbunătățirea continuă a învățământului superior în țara noastră care pregătește specialiștii necesari pentru economia și cultura noastră în plină dezvoltare.

            Pentru ca revista să-și poată realiza obiectivele propuse, adresăm un apel călduros tuturor lucrătorilor din învățământul superior, ca prin colaborarea lor efectivă, revista noastră să-și poată înfăptui cu deplin succes menirea”.

Sursa: „Revista învățămîntului superior”, nr. 1, iulie-septembrie 1959, pp. 5-7.