Stănescu, Vartolomeu

(1875-1954)

Profesor la Facultate de Teologie

Catedra de Exegeza Noului Testament, Introducerea în Cărțile Noului Testament, Hermeneutica Biblică și Gramatica Idiomului Grec

Născut în Ciuperceni, județul Teleorman

„Atacul contra scrierilor sfinte ale Noului Testament este tot atât vechiu ca și creștinismul, iar victoria lor, contra scrierilor și opiniunilor adversare, este tot atât de veche ca și adevărul.

Ca să ne putem explica însă această victorie, trebue să stabilim o comparație de forța și valoarea reală a acestor două genuri de scrieri.

Forța scrierilor sfinte este Spiritul inspirator al lui Dumnezeu, care toate le pătrunde până și adâncurile lui Dumnezeu; iar valoarea lor reese din Credința, Speranța și Dragostea creștină, adică din cele trei fundamente eterne ale vieții omenești, pe care se sprijină tot progresul și deplina civilizație”.

Sursa: Vartolomeu Stănescu, Autenticitatea Cărților Sfinte ale Noului Testament, București, 1905, p. 3.

„Din potrivă, toți Preoții care nu fac politică snt spirjiniți de toate partidele, cărora li să impun prin calitatea lor de Părinți sufletești ai creștinilor lor parohiali”.

„Un exemplu care își are valoarea lui este cel al smereniei mele, care deși nu m’am înscris niciodată până azi în vreun partid, am avut însă dela fiecare sprijiniri, nu personale și eparhiale, pentru că printre dușmanii de care m’am lovit în ele, am găsit suflete mari, născute pentru sprijinirea Bisericii și pentru tot binele de folos Patriei și poporului lor”.

Sursa: Prea Sfințitul episcop D. D. Vartolomei (Stănescu) al Râmnicului Noului Severin, Motivele pentru care clerul eparhial și parohial trebue să rămână numai al Sfintei noastre biserici folosind sfântul altar și legile țării pentru propoveduirea naționalismului, patriotismului și dinasticismului regal, Râmnicu Vâlcea, 1937, p. 19.

 

„Reîntregirea României și spiritul democratic al vremii ne cer o nouă înjghebare socială pentru poporul nostru și pentru instituțiunile lui. Punctul de plecare al acestei înjghebări însă nu mai poate să fie, nici principiul de autoritate singur de care s’au condus în alcătuirile lor societățile vechi și medievale, nici principiul de libertate, singur, către care se îndreaptă aproape exclusiv preferințele societăților revoluționare de astăzi; ci punctul acesta de plecare trebue să pornească pentru vremile noastre din împreunarea între ele a acestor două principii, cu precăderea însă a principiului de libertate asupra celui de autoritate”.

Sursa: Bartolomeu Stănescu, Principiile de bază ale reorganizării noastre sociale și ce însemnătate ar avea pentru reorganisarea Bisericii Ortodoxe de Răsărit din România întregită, în „Solidaritatea”, nr. 5-6/1920, p. 163.

Lucrări scrise:

            Stănescu, Vartolomeu, Autenticitatea cărților sfinte ale Noului Testament. Teză, București, 1905.

            Stănescu, Vartolomeu, Cuvântare rostită în sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei la primirea cârjei arhierești din mâinile Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Pimen, București, 1912.

            Stănescu, Vartolomeu, Cuvântările ținute cu ocazia al Cassei Bisericii în ziua de 4 Noemvrie, București, 1913.

            Stănescu, Vartolomeu, Scurte încercări de creștinism social, București, 1913.

            Stănescu, Vartolomeu, Raport general către Sfântul Sinod pivitor pe administrațiunea bisericească din Noul Teritoriu Dobrogean 1913-1914, București, 1914.

            Stănescu, Vartolomeu, Cum stăm cu progresul general la începutul anului 1928 sau Primejduirea omenirii, Mănăstirea Cozia-Vâlcea, 1928.

            Stănescu, Vartolomeu, În frunte cu baptismul, ereziile creștine nu sunt decât rătăciri și primejdii pentru sufletul omenesc, Mănăstirea Cozia, 1928.

            Stănescu, Vartolomeu, Cum își înțelege P. S. Arhiereu-vicar Nifon Craioveanul apostolatul său evanghelic, R. Vâlcii, 1931.

            Stănescu, Vartolomeu, Cum își înțelege P. S. Arhiereu-Vicar Nifon Craioveanul apostolatul său evanghelic, R. Vâlcii, 1931-1933.

            Stănescu, Vartolomeu, Monarhia Română afirmându-și prin cei trei regi ai săi necesitatea firească și legitimarea istorică a ei,  Râmnicu Vâlcii, 1931.

            Stănescu, Vartolomeu, Lămuriri asupra legii învățământului teologic, Râmnicul Vâlcii, 1932.

            Stănescu, Vartolomeu, Răspuns la referatul D-lor inspectori Moise Ienciu, Ioan Ionescu și Al. Niculescu, anchetatori la Episcopia Râmnicului Noului Severin, adresa D-lui Ministru al Instrucțiunei, Cultelor și Artelor, București, 1933.

            Stănescu, Vartolomeu, O scurtă expunere a celor patru boale psihice și sociale, de care suferă, din ce în ce mai profund și mai distructiv, atât civilizația, cât și progresul modern, R. Vâlcii, 1933.

            Stănescu, Vartolomeu, Femeia ca factor social, Râmnicul-Vâlcii, 1934.

            Stănescu, Vartolomeu, Produsuri sufletești și realități verificate, Râmnicul-Vâlcea, 1934.

            Stănescu, Vartolomeu, Două cuvântări rostite în Senat cu un apendice, Râmnicul-Vâlcea, 1935.

            Stănescu, Vartolomeu, O scurtă privire asupra unor stări de fapt de azi în legătură cu viitorul, Râmnicul-Vâlcii, 1935.

            Stănescu, Vartolomeu, Pastorală de Sfânta Înviere a Mântuitorului Iisus Hristos, Râmnicul-Vâlcii, 1935.

            Stănescu, Vartolomeu, Urmările avortului legalizat, Râmnicu-Vâlcea, 1935.

            Stănescu, Vartolomeu, Urmările sărăcirii clerului și bisericii, București, 1935.

            Stănescu, Vartolomeu, Cauzele care m’au împiedicat și mă împiedică să-i dau Dumnezeeștii Vedenii de la Buturugi-Dolj calitatea evangelică de instituție de binefaceri, sub forma unei sfinte mânăstiri sprijinită de preoții și de creștinile oltenii, Râmnicul-Vâlcii, 1936.

            Stănescu, Vartolomeu, Răspuns la învinuirile date și Sfântului Sinod și Onor Minister de Culte și Arte de cinci preoți și de câțiva domni deputați spre judecarea mea, Râmnicul-Vâlcii, 1936.

            Stănescu, Vartolomeu, Cei doi poli morali ai Eparhiei mele, Râmnicul-Vâlcii, 1937.

            Stănescu, Vartolomeu, Motivele pentru care clerul eparhial și parohial trebue să rămână numai al sfintei noastre biserici folosind Sfântul Altar și legile Țării, Râmnicul Vâlcii, 1937.

            Stănescu, Vartolomeu, Răspuns în chestiunea Maglavitului, [București], 1937.

            Stănescu, Vartolomeu, Cursuri misionare cu preoții eparhii, Râmnicul-Vâlcii, 1938-1939.

            Stănescu, Vartolomeu, O lămurire în legătură cu Eparhia locală, Râmnicul Vâlcii, 1938.

            Stănescu, Vartolomeu, Natura, origina și foloasele creștinismului dovedite dumnezeiști prin folosirea științelor laice, București, 1940.

            Stănescu, Vartolomeu, Manuscris de restituit pentru tipărire 19 August 1942 [Lămuriri în legătură cu inagurarea dispensarului din cuprinsul Sfintei Mânăstiri Bistrița-Vâlcea], Râmnicul-Vâlcea, 1942.

            Stănescu, Vartolomeu, Carte pastorală destinată clerului și creștinilor drept măritori de Răsărit din Noul Teritoriu Dobrogean, București, [f. a.].

            Stănescu, Vartolomeu, Politica preoțească și urmările ei pentru educația și morala creștinilor, Râmnicul-Vâlcii, [f. a.].

            Stănescu, Vartolomeu, Referat privitor pe Institutul Biblic, [f. l.], [f. a.].

            Stănescu, Vartolomeu, Principii și înfăptuiri din Eparhia Râmnicului Noului Severin și lucrările din două dsesiuni ale adunării eparhiale, București, 1927.