(1838-1911)
Catedra de geologie, mineralogie și paleontologie
Facultatea de Științe
Universitatea din București
Grigore Ștefănescu a fost geolog, mineralog și paleontolog și profesor, încă de la înființare, al Universității din București. Ștefănescu a condus instituția din funcția de rector (noiembrie 1897-octombrie 1898), dar a fost și decan al Facultății de Științe între 1895-1897 și 1899-1905 și director al Cabinetului de Geologie și Paleontologie, precum și membru al Academiei Române. Din numeroasele sale contribuții menționăm: a fost primul profesor de geologie, mineralogie și paleontologie la București, a fost autorul primului manual de zoologie, a primului tratat de geologie, a avut inițiativa înființării Biroului Geologic (1882), a realizat o importantă hartă geologică a țării (1:200000) și a participat la nivel înalt pe scena științifică internațională (congrese, conferințe, lucrări, descoperiri, membru al societăților geologice din străinătate), fapt care poate fi probat fie și din titlurile incluse în bibliografia de mai jos, multe scrise în limbi străine, franceză și engleză (impresionant cu cât ele sunt lucrări de sfârșit de secol XIX).
Poate una dintre cele mai cunoscute descoperiri ale lui Grigore Ștefănescu este cea a unui schelet aparținând unui Dinotherium gigantissimum, în anul 1890. Scheletul său poate fi admirat și astăzi de public, în cadrul Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București.
Pentru această descoperire importantă, pe care a reușit să o aducă în atenția publicului internațional la diferite congrese internaționale (SUA, Rusia, Mexic), Ștefănescu a scris mai multe lucrări. În ele a prezentat istoriografia problemei și propria activitate legată de descoperirea acestui schelet, inedit prin faptul că s-a conservat aproape în întregime, ceea ce a facilitat reconstituirea sa. Întregul proces a durat însă ani întregi, dedicați săpăturilor și reconstituirii scheletului. Credem că este potrivit să prezentăm o parte din această contribuție deosebită la știința internațională, chiar prin cuvintele lui Ștefănescu.
În primul rând, iată cum a aflat despre acest schelet de Dinotherium, descoperit în satul Mânzați din actualul județul Vaslui:
„[…], la anul 1890, Ministerul Instrucțiunii Publice îmi face cunoscut că prefectul de Tutova îl încunoștințează că în acel județ s’ar fi găsit rămășițe de oasele fosile ale unui animal uriaș. Imediat plec la Bârlad, deșĭ erà în toiul iernii, la 28 Ianuarie. La Bârlad, d-l Prefect îmi face cunoscut că acele oase au fost găsite la satul Mânzații din acel județ, că ele au fost sparte și împărțite între mai mulți vecini, între care se aflà și d-l căpitan Rodrigue Manu, care locuià la moșia sa Pătrășcanii.
[…].
Cum viscolul se întețise rău, erà imposibil să fac săpături; am recomandat d-lui Primar să păzească localitatea și să nu aibă nimeni voie să sape în acea scursoare, și am plecat la București, cu fragmentele din craniul Dinoteriului ce putusem adunà.
[…].
În anul următor chiar al descoperirii primelor oase, în 1891, am făcut cunoscut, pentru prima oară, lumii învățate străine, găsirea Dinoteriului în România și aceasta cu ocaziunea ducerii mele în America la Congresul Internațional de Geologie, care s’a ținut anul acela la Washington”.
Scheletul Dinotherium gigantissimum aflat în expoziția permanentă a Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București este exponatul său vedetă
Sursa: Spiridon Ion Cepleanu – Operă proprie, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=28086520, accesat la 2 iunie 2021.
În ceea ce privește scheletul de animal descoperit, Dinotherium gigantissimum, (într-o traducere aproximativă, „animal teribil gigantic”; sunt cunoscute și alte două tipuri de Dinotherium în afara gigantissimum), reconstituirea sa a durat mai mulți ani și a fost realizată inițial de experți chemați din străinătate, iar ultimele activități din reconstituirea scheletului i-au revenit chiar lui Ștefănescu.
„Când am văzut că posedez maĭ întreg scheletul, maĭ cu seamă acele oase cari-i daŭ și forma și dimensiunile corpuluĭ, m’am decis ca să montez acest colosal animal, și m’am adresat unui din ceĭ maĭ d’întâĭ și maĭ cunoscătorĭ în montărĭ de animale, la D-l L. F. De Pauni, director general al Muzeelor din Bruxelles, care a consimțit, maĭ cu seamă, și după intervențiunea ilustruluĭ și mult regretatuluĭ meu amic, iliustruluĭ paleontolog francez Albert Gaudry”.
„[…] eu am terminat montarea, așà că astăzĭ avem unicul schelet întreg al acestuĭ colosal proboscidian, care are peste 5 metre de lungime și peste 4 metre de înălțime”.
În ceea ce privește Dinotheriumul, descoperirea sa a ridicat mai multe întrebări, privind modul în care arăta (cum avea dispuși colții, dacă avea picioare adaptate traiului pe uscat sau în apă), cu ce se hrănea, locul său în grupa zoologică; de altfel, a fost numit de alți savanți tapir gigantic sau comparat cu lamantinii, elefanții, mastodonții sau hipopotamii.
Ștefănescu definește Dinotheriumul drept „mamifer terestru cu patru picioare și cu labele pentru umblat pentru uscat, iar nu pentru înotat în apă, un animal din grupa proboscidianelor și care, după structura molarilor, a trebuit să se nutrească cu vegetale, a trebuit să aibă o trompă cu care rupeà frunzele și ramurile tinere din arbori, pe când incisiviĭ saŭ colțiĭ săĭ recurbațĭ în jos, scormoneà din pământ rădăcinile pe cari apoĭ le luà cu trompa și le introduceà în gură pentru a se hrăni”.
Alte aspecte interesante cercetate au privit cazul scheletului de animal descoperit la Mânzați, Ștefănescu stabilind că era „un copilandru”/„era încă un puiandru”, „o femee destul de tânără”, constatare realizată pe baza faptului că prezenta „puțina tocire a muchiilor molarilor”, iar „bazinul era mare, capul oaselor lungĭ nu era încă fiert cu corpul lor”.
Cu puțin timp înainte morții sale din anul 1911, Grigore Ștefănescu a reușit să termine această reconstituire de schelet aparținând unui animal din Miocenul Timpuriu și să o facă cunoscută lumii întregi, constituind o realizare prin care „ne putem mândrì că România are locul ei de onoare în investigațiunile lumii științifice” și care poate fi admirat și astăzi.
Surse: Ștefănescu, Gregoriu, Dinotherium gigantissimum și Camelus Alutensis din România, București, 1910, p. 24, 26, 40, 42; Ștefănescu, Gregoriu, Rămășițe de Dinotherium în România găsite încă de pe la începutul secolului trecut, București, 1904 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom XXVII), p. 2, 3, 7.
Bibliografie
Ștefănescu, Gregoriu, Elemente de zoologia. Operă adoptată de Consiliulŭ permanentu allu Instrucțiuniĭ, pentru classele superióre alle liceelorŭ, Bucurescĭ, 1865.
Ștefănescu, Gregoriu, Animalele antidilluviane. Lectură publică… cu 35 de figurĭ litografiate, Bucurescĭ, 1867.
Ștefănescu, Gr., Considerațiunĭ assupra instrucțiunii publice și private în România, urmate de Influența localuluĭ și a mobilierului școaleĭ assupra vederii și sănătății copiilorŭ, Bucuresci, 1873.
Ștefănescu, Gregoriu, Cursu publicu de istoria naturală făcutu la Universitatea din Bucuresci. Lecțiunea de deschidere, 27 Octombre, București, 1874.
Ștefănescu, Gregoriu,
Ștefănescu, Gregoriu, Loculu omului în natură. Conferință, Bucuresci, 1876 (extras din „Revista Șciințifică”).
Ștefănescu, Gregoriŭ, Notă asupra bassinului terțiaru și lignitului de la Bahna (județul Mehedinți) [comunicată în sessiunea Societățiĭ geografice române de la 1/13 Februarie 1876], Bucuresci, 1876 (extras din „Buletinul Societății Geografice Române”).
Ștefănescu, Grigore, Note sur le bassin tertiaire de Bahna Roumanie, [Paris], 1877 (extras din „Bulletin de la Société Géologique de France”, série III, tome V).
Ștefănescu, Gr., Congresulu Geologicu Internaționalu ținutu la Paris în 1878, Bucuresci, 1879 (extras din „Revista Sciințifică”, 1879).
Ștefănescu, Gregoriŭ, Considerațiunĭ geologice asupra albieĭ Dâmbovițeĭ și Meteoritulŭ de la Mocĭ în Transilvania, Bucurescĭ, 1883 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom V).
Ștefănescu, Gregoriu, Înălțimea diferitelor localitățĭ și maĭ cu sémă a vêrfurilor de munțĭ din județul Muscel și a A doua seiune a Congresului Geologic Internațional ținut la Bolognia în 1881. Conferințe, Bucurescĭ, 1883 (extras din „Buletinul Societățeĭ Geografice”, III, anul 1882).
Ștefănescu, Gregoriu, Entomologia română. Coleopterele de pe domeniulŭ Broșteni din județulŭ Suceava, Bucuresci, 1885 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom V).
Ștefănescu, Gregoriu, Progresele studieloru geologice în România, Bucuresci, 1887.
Ștefănescu, Gr., A treia sesiune a Congresului Geologicŭ internaționalŭ ținutŭ la Berlin în 1885. Relațiune presentată Academiei. Ședința de la 20 Martie 1887, București, 1887.
Ștefănescu, Gregoriŭ, Biuroulŭ geologicŭ în fața opiniunei publice, Bucurescĭ, 1889.
Ștefănescu, Gregoriu, A 58-a sesiune a Asociațiunei Britanice pentru înaintarea sciințelorŭ. Dare de séma, București, 1889 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom XI).
Ștefănescu, Gregoriu, Cursŭ elementarŭ de geologiă. Carte pentru clasele liceale, coprinḑând 442 figurĭ intercalate în textŭ și o hartă geologică colorată a Romănieĭ, București, 1890.
Ștefănescu, Gregoriu, On the existence of the Dinotherum in Roumania. Sur l’existence du Dinotherum en Roumanie, [f. l.], 1891.
Ștefănescu, Gregoriu, Elemente de Geologiă. Carte pentru clasele inferióre secundare, București, 1892.
Ștefănescu, Gregoriŭ, Niagara. Cu treĭ tabele colorate, Bucurescĭ, 1892 (extras din „Analele Academieĭ Române”, seria II, tom XIV).
Ștefănescu, Gregoriu, Niagara. Cu treĭ tabele colorate și o excursiune pe rîulŭ Potomacŭ (extras din „Familia”), Bucuresci, 1892.
Ștefănescu, Gregoriu, Opiniunea relativă la alimentarea Capitalei cu apă, Bucuresci, 1893 (extras din Desbateri și proiecte asupra îmbunătățirii alimentărei orașului cu apă).
Ștefănescu, Gregoriu, Considerațiuni asupra legei minelor de un național liberal, București, 1894.
Ștefănescu, Gregoriu, Memoriu relativ la a V-a sesiune a Congresuluĭ geologic internațional ținut la Washington în anul 1891 și excursiunea în Munții Stâncoșĭ, Bucurescĭ, 1894 (extras din „Buletinul Ministerului Agricultureĭ, Industriei, Comerciului și Domeniilor”, nr. 7 și 8 din 1894).
Ștefănescu, Gregoriu, Patru zile în castelul de la Rushmore. Conferință, București, 1894 (extras din „Buletinul Societățiĭ Geogr. Române”, trimestrul I și II, 1894).
Ștefănescu, Gregoriu, Manitou și Pike’s Peak. Conferință, Bucuresci, 1895 (extras din „Buletinul Societățiĭ Geogr. Române”).
Ștefănescu, Gregoriu, Cămila fosilă din România, Bucurescĭ, 1896 (extras din „Anuarulŭ Museuluĭ de Geologiă și de Paleontologiă”, 1894).
Ștefănescu, Gregoriu, Dinotherium gigantissimum, București, 1896 (extras din „Anuarulŭ Museuluĭ de Geologiă și de Paleontologiă”, 1894).
Ștefănescu, Gregoriu, Elemente de Geologiă. Carte pentru clasele inferióre secundare, ed. a II-a, București, 1896.
Ștefănescu, Gregoriu, Conferința D-luĭ inginer de mine Alimăneșteanu făcută la Societatea Geografică, Bucuresci, 1897.
Ștefănescu, Gr., Existența ulieĭ în România, București, 1897 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom XIX).
Ștefănescu, Gr., Geologia și legenda, Bucurescĭ, 1897 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom XIX).
Ștefănescu, Gregoriu, Cuvîntarea ținută cu ocasiunea discuțiunei generale a proectului de lege pentru învățământul secundar și superior în ședința Senatului de la 18 Martie 1898, București, 1898.
Ștefănescu, Gregoriu, Cuvîntarea ținută cu ocasiunea discuțiuneĭ Legeĭ pentru înființarea Catedreĭ și Institutului de Gineologiă în ședința Senatului de la 29 Ianuariŭ 1898, București, 1898.
Ștefănescu, Gregoriu, Fenomenele geologice din Parcul Național Yellowstone. Conferința, Bucurescĭ, 1898.
Ștefănescu, Gregoriu, Flora fosilă din România. Comunicare, Bucurescĭ, 1899.
Ștefănescu, Gregoriu, Geologia și legenda, Bucuresci, 1900 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom XXII).
Ștefănescu, Gregoriu, Al VII-lea Congres geologic internațional. Partea I: Excursiune în Urali și în Siberia. Partea II: Congresul propriŭ dĭs, Bucuresci, 1900-1902 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom XXIII-XXIV).
Ștefănescu, Gregoriu, Alimentarea Capitalei cu apă bună. Bucuresci, 1901.
Ștefănescu, Gr., Cutremurele de pământ în România în timp de 1391 de anĭ, de la anul 455 până la 1874, București, 1901 (extras din „Analele Academiei Române”, tom XXIV).
Ștefănescu, Gregorĭŭ, Un banchet al Facultățeǐ de Științe din București. Anul 1889, Bucureștĭ, 1902.
Ștefănescu, Greg., Când a apărut omul pe pământ? și De când trebue să înceapă istoria artelor? Conferință, București, 1903.
Ștefănescu, Gregoriu, Rămășițe de Dinotherium în România găsite încă de pe la începutul secolului trecut, București, 1904 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom XXVII).
Ștefănescu, Gregoriu, Când a început viața pe pământ? Introducere în cursul de paleontologiă făcut la Universitatea din București, București, 1905.
Ștefănescu, Gregoriu, Observațiunĭ geologice în România în secolul XVIII, Bucuresci, 1905 (extras din Darea de sémă a Congresuluǐ de Sciințe de la 1903).
Ștefănescu, Gregoriu, Muzeul de geologia și de paleontologia la expozițiunea națională din anul jubiiar 1906, București, 1906.
Ștefănescu, Gregoriu, Al X-lea Congres Internațional de Geologiă ținut la Mexico în anul 1906, București, 1906.
Ștefănescu, Gr., Quelques mots sur le dinotherium gigantissimum, Mexico, 1907.
Ștefănescu, Gr., Cămila fosilă din România este strămoașa cămilelor dromadera și cămina sălbatică din Africa, București, 1909 (extras din „Analele Academiei Române”, tom XXXI).
Ștefănescu, Gregoriu, Dinotherium gigantissimum și Camelus Alutensis din România, București, 1910.