În România au venit mai mulți studenți din alte țări atrași în primul rând de calitatea învățământului (post)universitar, dar și de taxele mai mici pentru școlarizare sau de unele facilități (precum oferirea de burse de studiu), inclusiv înainte de 1989. În perioada comunistă, mai ales după a doua jumătate a anilor 1970, putem observa o politică coerentă a instituțiilor statului de atunci pentru atragerea studenților internaționali (ei au venit prin diferite moduri, dar dacă ne gândim la sursa de finanțare atunci acestea ar fi trei: cont propriu valutar, cont propriu nevalutar și burse).

Prin folosirea documentelor de arhivă putem reconstitui diferite situații interesante pentru a înțelege cum s-a desfășurat internaționalizarea învățământului superior românesc. Pentru perioada comunistă exemplificăm cu ajutorul unei hărți pe exemplul anului universitar 1988/1989. Harta ne permite aproape dintr-o privire să înțelegem din ce țări au provenit studenții internaționali în România, dar desigur că sunt necesare multe explicații pentru o înțelegere adecvată a modului în care a evoluat sistemul de învățământ superior, inclusiv sub acest aspect al internaționalizării.

Mai jos enumerăm statele din care au venit studenți în România și numărul lor (reflectând situația din anul universitar 1988/1989). Punctăm pe scurt mai multe aspecte pe care datele ni le-au revelat: cei mai mulți studenți au venit în principal din trei state, Grecia, Siria și Israel; studenți internaționali au venit din peste 95 de state; în total au fost 8989 de studenți în învățământul universitar și postuniversitar; au fost și state care erau reprezentate doar cu un student.

  • State care au trimis între 912 și 2040 studenți:
Grecia 2040
Siria 1162
Israel 1134
Iordania 912
  • State care au trimis între 101 și 580 studenți:
Iran 580
Sudan 438
R.F. Germania 364
R.A. Yemen 312
Liban 299
Irak 271
R.S.F. Iugoslavia 219
Egipt 201
R.P.D. Coreeană 133
Maroc 101
  • State care au trimis între 1 și 88 studenți:
Congo 88
SUA 76
Cipru 47
Zair 40
Somalia 35
R.D.P. Yemen 26
R.F. Nigeria 25
R.D. Germană 22
Tunisia 22
Canada 20
Bulgaria 19
RP Ungară 18
R.P.R. Guineea 15
Algeria 14
Columbia 14
Costa Rica 14
Mauritania 14
Peru 14
Republica Populară Chineză 14
R.P. Polonă 12
Italia 12
Ethiopia 11
Ghana 11
Zimbabwe 11
Berlinul Occidental 10
Ecuador 10
R.P. Mongolă 10
Suedia 10
URSS 10
Madagascar 8
Cuba 7
Libia 7
Japonia 6
Australia 6
Liberia 6
Mali 6
Pakistan 6
Turcia 6
Camerun 5
Chile 5
Franța 5
Insulele Capului Verde 5
Kenya 5
Maurițius 5
Zambia 5
Bolivia 4
Burundi 4
Marea Britanie 4
Panama 4
Venezuela 4
Africa de Sud 3
Austria 3
Brazilia 3
Cehoslovacia 3
India 3
Indonezia 3
Kuweit 3
Sri Lanka 3
Tanzania 3
Togo 3
Afganistan 2
Angola 2
Bangladesh 2
Danemarca 2
Emiratele Arabe Unite 2
Namibia 2
Norvegia 2
R.C. Guyana 2
Republica Centrafricană 2
Rwanda 2
Senegal 2
Seychelles 2
Burkina Faso 1
Ciad 1
Elveția 1
Finlanda 1
Gabon 1
Lesotho 1
Mozambic 1
Nepal 1
Nicaragua 1

Sursa pentru date: SANIC, fond CC al PCR-Secția Propagandă și Agitație, dosar 18/1989, ff. 179-182.

Sursa pentru harta ”blank” a Lumii*: https://www.mappi.net/world_map_countries.php (accesat la 17.08.2022).

*pe cât posibil au fost păstrate realitățile sfârșitului de deceniu 9 al secolului trecut, inclusiv cu unele modificări ale hărții, dar nu ne-am propus prin această hartă o reprezentare administrativ-teritorială decât apropiată de realitatea de atunci, altul fiind scopul prezentului demers.