Titlul: „Symposion”.

Subtitlul: „Revistă a organizației U.T.C. și a asociațiilor studenților din Institutul de Medicină și Farmacie – Iași”.

Numărul 1: aprilie 1969.

Colegiul de redacție: Redactor șef: asist. univ. dr. Valeriu Rusu. Red. șef. adj.: Ștefan Luchian, st. Anul IV, M. G. Secretari de redacție: Vasile Astărăstoaie, st. anul II, M. G., Mihai Lițu. Grafica: Tudor Olteanu, st. anul VI, stom. Membri: Acad. Iuliu Nițulescu, Acad. Vasile Mârza, Conf. dr. Traian Baran, Conf. dr. Iosif Goldenberg, Lector dr. Constantin Romanescu, Asis. univ. dr. Gheorghe Călin, Studenți: Aurelia Anghel, Nicolae Andronic, Lilia Antoci, Cristian Bădescu, Silviu Botezatu, Yvonne Lupașcu, Constantin Pietraru, Daniel Pohoață, Gheorghe Partal, Adrian Sigmund, Alexandru Dan Ștefănescu, Daniela Trofin.

***

„Din drumurile noastre toate”

„Un cuvânt introductiv, un preambul, scris de noi, cei care am trăit emoția apariției acestei reviste, poate fi comceput într-o variată serie de modalități, de la expunerea doctă plină de citate, «despre importanța…» la cea sinceră, directă. Am ales, nici nu puteam să facem altfel, ultima cale, de fapt singura posibilitate aptă a ne asigura poate, adeziunea voastră a studenților, care sunteți și veți fi autorii, dar în bună parte și criticii, acestei reviste. «Symposion» apare în zile când primăvara cântă peste oraș, în inimile oamenilor «în inima mare a țării, într-un an împodobit de apropierea unor mari evenimente: un sfert de secol de la insurecția eliberatoare și al X-lea Congres al PCR.

Am apărut în moment culminante pentru destinul socialist al țării. Vrem să înscriem în cuvinte ceea ce este reprezentativ în gândirea și atitudinea noastră politică, în viața noastră profesională și socială. Principala rațiune a existenței acestei reviste este oglinderea reală, sinceră a preocupărilor și aspirațiilor, a trăirii noastre complexe pe toate planurile: profesional-științific, politic, ideologic, cultural, artistic, sportiv.

Deprindem în acești ani profesia a cărei noblețe primordială n-a fost nicicând mai utilă, mai apreciată. Miracolul macro și microscopic al vieții, ne îmbată, ne transformă, ne înalță în tăriile unor ipostaze noi, în care cuvântul emoționant, deși adesea nerostit, își are frecvent focul.

Scrise, gândurile, al căror catalizator e drumul nostru în profesie, pot dobândi o valoare, un sens mai profund. Cel ce gândește singur, dacă o face cu adevărat, până la urmă va ajunge la nevoia imperioasă de a comunica. Această putință de a comunica, de a respira spiritual vrem să fie împlinită și de revista noastră.

«Atitudinea pragmatică față de realitate – spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu – tendința dea  releva numai ceea ce este convenabil unor interese de moment, fac imposibilă elaborarea unei politici științifice. Viața trebuie cunoscută în toată complexitatea ei, uneori contradictori, pentru a avea o imagine științifică exactă asupra fenomenelor și tendințelor ce caracterizează stadiul în care se găsește la un moment dat dezvoltarea societății, pentru a fixa etapa respectivă și modul corespunzător de a acționa». Aceste cuvinte înseamnă pentru noi un îndemn la realism, la sinceritate. Întregul ritm al țării își are un răsunet profund în existența noastră. La nii când entuziasmul ne domină, gesturile noastre înseamnă cel mai adesea tentative de autodepășire.

«Symposion» va cuprinde în paginile sale ceva din ceea ce gândim, ceva din efortul nostru de a deveni oameni întregi, cu respirația și mișcările dimensionate la aerul acestei epoci ce va rămâne mereu în istoria României.

Invazia științei și tehnicii duce nu numai la încântătoare performanțe cosmonautice sau automatizare, ci și la pericolul schematizării excesive a relațiilor medic-bolnav, sau la ceea ce cu teamă numim dezumanizarea medicinei. Ne propunem de aceea, a cultiva, a perpetua sensibilitatea, dragostea pentru om, receptivitatea la suferință, puterea de a înțelege durerea. «Insensibilii», «inadaptabilii», «dezrădăcinații», «izolații», nu vor fi în rezonanță cu noi. Primii pași în știință, amintirea primelor nopți de gardă, primul pansament, prima injecție, prima cercetare independentă, toate aceste mari evenimente își vor afla în variate ipostaze, locul în «Symposion».

Din totdeauna medicii s-au apropiat de literatură și artă, Iașiul medical are o bogată tradiție în acest sens, iar în Institutul nostru există actualmente mulți studenți capabili a susține viabilitatea și vitalitatea unei reviste. Din acest punct de vedere «Symposion» va constitui o școală, iar cenaclul ce urmează a se deschide la clubul studențesc IMF va reuni pe toți acei care încearcă să-și modeleze în scris gândurile, aspirațiile, visurile.

Viabilitatea și îndeosebi vitalitatea revistei «Symposion» depinde de voi, de toți studenții Institutului de medicină și farmacie Iași, de felul în care veți vrea și veți ști să dăruiți ceva din entuziasmul și pasiunea tinereții, acestor pagini.

Conținutul revistei nu va fi «înghețat» pe rubrici, deși o oarecare orientare tematică va exista mereu: se va publica în primul rând ceea ce este bine scris, cu sinceritate și talent, cu pasiune.

Vom fi probabil citiți, fie numai din curiozitate, și în medii cu preocupări diferite de ale noastre dincolo de valoarea literară sau de idei, a scrierilor de aici am vrea să putem spune mereu deschis: iată reacțiile noastre spirituale într-o epocă a marilor deveniri, iată recunoștința noastră față de partid și conducătorii săi, iată ceva din trăirile noastre interioare, din drumurile noastre toate!

Redacția”.

Sursa: „Symposion”, nr. 1, aprilie 1969, p. 1, 2.

***

Cadrele didactice și studenții Institutului de Anatomie Umană din cadrul Institutul Medico-Farmaceutic (IMF) Iași

Umor IMF

Clădirea institutului

Fotografia unui cămin în construcție, pentru studenții IMF

În paginile publicațiilor studențești se regăseau numeroase interviuri cu profesorii acelei perioade. Mai sus este imaginea prof. dr. Ion Haulică, discipol al lui Daniel Danielopolu.

***

„Salut cu entuziasm apariția revistei «Symposion», semn de maturizare, de treaptă superioară atinsă în viața cultural-științifică a studenților mediciniști ieșeni.

Faptul are semnificație deosebită astăzi, când în societatea modernă locul ocupat de medicină este din ce în ce mai însemnat. Structurarea ocrotirii sănătății pe principiul prevenirii îmbolnăvirii, posibilitățile actuale din ce în ce mai extinse de depistare precoce a tulburării stării sănătății și de intervenței eficientă pentru corectarea acesteia, de prelungire a duratei vieții cu menținerea capacității productive, perspectivele din ce în ce mai concrete de înlocuire a unui organ compromis ș.a., constituie un drept al omului modern și o obligație de răspuns competent din partea medicului său.

Medicina este un domeniu în care ignoranța se plătește în sănătate și vieți omenești pierdute nejustificat.

De aceea, alegând profesiunea nobilă de medic, studenții noștri știu că trebuie să-i închine întreaga lor capacitate, toată forța de muncă și priceperea lor, zi de zi, an de an, până la atingerea perfecțiunii.

Tendința spre specializare a tineretului studios, o necesitate obiectivă a epocii moderne, trebuie corectată și completată cu o permanentă tendință spre cultură, spre clarificarea cadrului moral-intelectual înăuntrul căruia se găsesc normele de conduită socială, se plasează actul medical.

Caracteristică Iașului a fost întotdeauna ambianța și atmosfera unu raport optim între știință și cultură.

Generațiile trecute au știut să cultive cu toată grija acest raport, cel mai prețios atribut al mediului universitar ieșean. Rămâne aceasta, cred, sarcina esențială pentru «Symposion».

Prof. Dr. Mihai Duca

Rector al Institutului de medicină și farmacie Iași”.

Sursa: „Symposion”, nr. 1, aprilie 1969, p. 1.