Timuș, Gherasim

(1849-1911)

Decan al Facultății de Teologie în perioada februarie 1887-februarie 1893

Profesor la Facultatea de Teologie

Catedra de Studiul Biblic al Vechiului Testament și de Limba Ebraică

Născut în Iași, județul Iași

„Canonul bisericii ortodoxe despre cărțile sînte ale Vechiului Testament

Dacă biserica ortodoxă are dreptul și puterea de a face canonul cărților testamentului vechiu, întrebăm mai departe de când a dat bisreica acesta canonul testamentului vechiu făcând întrebuințare de dreptul ei? Cercând tote istoriele vechi bisericesei nu aflăm nicăieri [indescifrabil] acesta așa de deplin și solemn deplinit, ca în Sinodul Laodician, adunat la anul 364 d. Hr. în care au compusu părinți adunați următorul canon 59-60 cap. 25. Să nu se citească în Biserică cântări private, nici cărți care sunt afară de canon, ci numai cărți ale Testamentului Vechi și nou. Aceste cărți sunt 39 la numer […]”.

Sursa: Gherasim Timuș, Introducere în Vechiul Testament, Bucuresci, 1886, p. 1.

„Când mǐ-a venit în gând a face o asemenea lucrare, credeam că nu voǐŭ putea izbuti, a o vedea și imprimată, cugetând la mulțimea greutăților, ce se întimpină cu întocmirea uneǐ opere, în forma în care se presintă lucrarea de față. Așeḑarea numelor Sfinților în formă alfabetică, cu espunerea pe scurt a viețeǐ lor, se face acum pentru prima óră.

Ceea ce m’a îndemnat la acésta, a fost pe de o parte, dorința de a veni în ajutorul preoțimeǐ, dându-le o lectură folositóre pentru păstoria sufletéscă, ǐar pre de alta, a veni în ajutorul creștinilor drept-măritori, punêndu-le la îndemână o carte priincǐósă pentru întărirea în credință, pentru formarea caracterelor și maǐ ales pentru mântuirea sufletéscă. Grea este misiunea preoțască, căci păstorul sufletesc nu numaǐ că trebue să rĕspândéscă în popor cunoștințele religióse, descoperite de bunul Dumneḑeu prin profeți și în urmă propuse nouĕ chǐar prin graiul viŭ al Domnuluǐ Dumneḑeului și Mântuitoruluǐ Nostru Iisus Christos Duh și a conduce turma cuvîntătóre pe calea mântuireǐ, ci el însuși trebue să-șǐ îndrepte viéța și să servéscă de model păstoriților. Preotul trebue să-șǐ lumineze mintea prin cuvîntul cel dătător de viéță al Sfintei Scripturǐ și neîncetat să se róge luǐ D-ḑeŭ, ca să-l învrednicéscă a duce la bun sfîrșit misiunea cea mare ce i s’a încredințat”.

Sursa: Gherasim Timuș, Dicționar aghiografic cuprinḑênd pe scurt viețile sfinților, București, 1898, p. III.

Lucrări scrise:

            Timuș, Gherasim, Introducere în Vechiul Testament, Bucuresci, 1886.

            Timuș, Gherasim, Călătoria la locurile sfinte, Bucuresci, 1896.

            Timuș, Gherasim, Note și meditațiuni asupra Psalmilor, vol. I-III, Bucuresci, 1896.

            Timuș, Gherasim, Dicționar aghiografic cuprindênd pe scurt Viețile Sfinților, București, 1898.

            Timuș, Gherasim, Discurs rostit cu ocasiunea distribuireǐ premiilor la Seminarul din Curtea de Argeș, Bucuresci, 1899.