Vintilescu, Petre
(1887-1974)
Decan al Facultății de Teologie în perioada octombrie 1938-octombrie 1940
Profesor la Facultatea de Teologie
Catedra de Teologie Practic
Născut în Cătăneasa, județul Argeș
„O Facultate de Teologie este cea dintâi indicată să știe că religia îndeplinește cea mai eminentă funcțiune generatoare și ordonatoare în cultură. Adâncirea studiilor de știință religioasă sau de teologie este menită, prin urmare, să sporească în primul rând potențialul misiunii spirituale a Bisericii în vieața neamului românesc. De aceea, mai ales din această vreme, Facultatea de Teologie din București a început să accentueze în preocupările sale științifice și în îndrumările date studenților săi, necesitatea de a se lua contact direct de preferință și în primul rând cu izvoarele originale ale teologiei din operele sfinților Părinți și ale scriitorilor bisericești din epoca ecumenicității. Teologia Bisericilor naționale ortodoxe a fost și mai este încă în mare parte tributară în această privință izvoarelor indirecte din literaturile moderne streine, care înfățișească cu subtilitate puncte de vedere confesionale deosebite de noi”.
„O Biserică valorează de obiceiu atât cât poate realiza. Iată de ce, osebit de alte rațiuni de ordin doctrinar și disciplinar, care regulează raportul între o Facultate de Teologie și autoritatea bisericească, Biserica însăși este interesată la susținerea sforțărilor învățământului teologic universitar. În fericita lui organizare stă o bună parte din secretul, care poate asigura efectiv misiunea unei Biserici lucrătoare sau a unei Biserici vii, cum o dorește într’una Majestatea Sa Regele Carol II, cu priză reală și adâncă în toate straturile vieții românești”.
Sursa: Petre Vintilescu, Facultatea de Teologie din București în ultimii zece ani, București, 1940, p. 5, 6, 13.
„Ce trebue să înțelegem, însă, prin această «mila păcii» din răspunsul poporului? Chiar dacă adăugăm predicatul firesc «aducem», sensul acestei propoziții eliptice de ambele ei părți principale nu iese cu totul din obscur. Expresia «mila păcii» reprezintă o construcție neobișnuită în stilul și vorbirea curentă, așa că sensul ei nu apare evident. Câteodată, pentru a-i da un înțeles, unii autori mai noui în materie de liturghie au recurs la artificii forțate și arbitrare”.
Sursa: Petre Vintilescu, Mila păcii, jertfa laudei în liturghiile bizantine, București, 1940, p. 4.
Lucrări scrise:
Vintilescu, P., În chestiunea bisericească. Câteva observații, Pitești, 1912.
Vintilescu, P., Taina pocăinței. Conferință, Pitești, 1912.
Vintilescu, P., Moralitatea în ridicarea stărei economice, Pitești, 1914.
Vintilescu, P., Preotul în literatura noastră, Pitești, 1916.
Vintilescu, P., Morala creștină pentru clasa a III-a secundară și cl. a V-a normală, Pitești, 1923.
Vintilescu, P., Morala creștină pentru clasa a III-a secundară și a V-a normală, ediția a II-a, Pitești, 1924.
Vintilescu, P., Morala creștină pentru clasa a III-a secundară și a V-a normală, ediția a III-a, Pitești, 1924.
Vintilescu, P., Cultul și ereziile, Pitești, 1926.
Vintilescu, P., Diptice sau pomelnice, Pitești, 1926.
Vintilescu, P., O propozițiune liturgică – „Cu înțelepciune drepți!” ori „Cu înțelepciune dreaptă?”, Pitești, 1926.
Vintilescu, P., Două imne îngerești în Liturghie. Imnul hieruvimic și imnul serafimic, Pitești, 1927.
Vintilescu, P., Sacrificiul religios ca principiu al Liturghiei. Studiu dogmatico-liturgic, București, 1927.
Vintilescu, P., Misterul liturgic, București, 1929.
Vintilescu, P., Contribuții la revizuirea liturghierului român. Proscomidia. Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, Studiu și text, București, 1931.
Vintilescu, P., Valoarea socială a Liturghiei, București, 1931.
Vintilescu, P., Despre poezia imnografică din cărțile de ritual și cântarea bisericească, București, 1937.
Vintilescu, P., Parohia ca teren de desvoltare a spiritualității creștine, București, 1937.
Vintilescu, P., Troparul ceasului al treilea în rânduiala epiclesei, București, 1937.
Vintilescu, P., Trupul și sângele Domnului din Sfânta Împărtășanie. Câteva lămuriri, București, 1937.
Vintilescu, P., Expresiunea „Slujbă cuvântătoare” dinl liturghierul român, București, 1939.
Vintilescu, P., Spovedania și duhovnicia, București, 1939.
Vintilescu, P., Biserica și elitele sociale, Sibiu, 1940.
Vintilescu, P., Facultatea de Teologie din București în ultimii zece ani, București, 1940.
Vintilescu, P., „Mila Păcii, Jertfa Laudei” în liturghiile bizantine, București, 1940.
Vintilescu, P., Câteva considerații liturgice pe marginea unei cărți de filologie. Sophie Antoniadis. Place de la liturgie dans la tradition des lettres grecques, Leiden, 1939.
Vintilescu, P., Verbul „a mânui” ca termen de invocare a prea Sf. Născătoare de Dumnezeu în pietate ortodoxă. Contribuție de filologie liturgică, București, 1941.
Vintilescu, P., În jurul unei formule liturgice de origină biblică, Craiova, 1943.
Vintilescu, P., Liturghia în viața românească. Conferință ținută în sala Dalles, joi 4 martie 1943, București, 1943.
Vintilescu, P., Liturghiile bizantine privite istoric în structura și rânduiala lor, București, 1943.
Vintilescu, P., Cântarea poporului în biserică în lumina liturghierului, București, 1945.
Vintilescu, P., Funcțiunea eclesiologică sau comunitară a liturghiei, București, 1946.
Vintilescu, P., Însemnări pentru o nouă ediție a liturghierului, București, 1947.
Vintilescu, P., Liturghierul explicat, București, 1972.
Vintilescu, P., Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor. Capitole de Teologie Pastorală indirectă, București, [f. a.].
Vintilescu, P., Ionescu, Dominic, Istoria Bisericii Ortodoxe Române clasa a IV-a secundară, București, [f. a.].
