Pe You Tube putem găsi o înregistrare audio-video gratuită și care poate fi vizionată de oricine, realizată în perioada Fenomenului Piața Universității, din balconul Universității, dar și cu numeroase imagini din Piața Universității. Este o filmare-document deosebit de utilă (cu cea peste 1 oră și jumătate de filmare și care cuprinde activități de „golan”, discursuri, cântarea de melodii, strigarea de lozinci etc.), care a fost încărcată pe You Tube de utilizatorul mudavaflex la 19 decembrie 2019, are 1287 de vizionări la data de 26 aprilie 2020, și implicit, încă este disponibilă la această dată (uneori clipurile video pot fi șterse de utilizatori sau de You Tube).
Prezentăm capturi de imagini (printscreen) și selecții de transcrieri ale celor spuse atunci și semnalăm și alte aspecte interesante, care întregesc cele petrecute pe timpul Fenomenului Piața Universității.
.
(00:59) – Marian Munteanu și Cristian Pațurcă la balcon, interpretând melodia „Nu plecăm acasă”.
(06:28)
(06:50 – Marian Munteanu cu versurile cântecului recent-compus „Mesaj din Piața Universității”, cunoscut mai ales ca „Jos comunismul”)
(12:15)
(12:44)
„Ni s-a comunicat că la televiziune s-a spus de către o persoană că această manifestație din Piața Universității este de tip comunist” [Mulțimea huiduie și strigă „Jos comunismul!] Nu trebuie să fluierăm când auzim asemenea declarații. Ele nu fac decât dovada ignoranței cumplite în care se zbat acești oameni. Nu poate exista o manifestație de tip comunist care să țină nouă zile încheiate oameni în stradă. Nu poate exista așa ceva. Numai democrația ne poate ține aici nu nouă zile, ci orișicât ar fi nevoie pentru ca să învingem. [Mulțimea scandează: „Să le crească nasul! Să le crească nasul!”, „Televiziunea / Minte națiunea” și „F.S.N., F.S.N. / Las-o jos că măcăne!] A mai spus aceeași persoană că… Mi s-a spus că acea persoană ar mai fi afirmat că aici este mâna partidelor. E adevărat într-un singur sens. E adevărat – aicea nu este mâna partidelor, ci este pe undeva mâna Partidului. Spun asta pentru că noi stăm aici datorită Partidului Comunist Român, datorită nomenclaturii Partidului Comunist Român. Noi stăm aici pentru că luptăm împotriva nomenclaturii Partidului Comunist Român. Luptăm împotriva comunismului. Luptăm pentru libertate, pentru adevăr, pentru România. Libertate! [Mulțimea scandează: „Libertate! Libertate!” Iată că nu putem să venim jos în piață pentru că tocmai a venit aici…” – Marian Munteanu (12:29-16:30)
(13:29)
„Domnilor golani, golance și pui de golani,
Spun și pui de golani pentru că eu sunt cu golancele mele, una de 14 ani și una de 7 ani. Transmit pe această cale salutul tuturor golanilor din județul și municipiul Călărași și în mod special din cadrul Combinatului Siderurgic Călărași. Sunt maistru Răsuș Ion, cu o familie închegată de golani. Vin din Călărași pentru a arăta adevărata, reala stare de fapt a vizitei tovarășului Iliescu în Călărași. Aflând că la C. T. C. sindicatul și oamenii muncii nu vor să-l primească, ei nefiind de acord cu campaniile electorale în întreprinderi, a revenit totuși după o îndelungată perioadă, de aproximativ 6-7 ore, însoțit de o gardă impresionantă formată din zeci de securiști și milițieni devotați F.S.N.-ului. A vorbit în fața numai a 100 de oameni prezenți în schimbul doi, unde a rostit aceleași fraze ce vor intra în istoria noastră: „Poate să existe democrație și într-un regim totalitar, dar cu un despot înțelept”. În această fază, un muncitor care se afla în clădirea blocului administrativ a strigat „Jos Iliescu!”. Imediat asupra lui au (sic!) fost aruncate cu pietre care l-au rănit și simpatizanții tovarășului Iliescu au pătruns în clădire și l-au maltratat, neputându-se prezenta a doua zi la lucru. Aceasta este metoda de propagandă electorală promovată de F.S.N. împotriva tuturor celor care nu sunt de acord cu ei. Domnilor golani, vă puteți da seama cum va arăta democrația noastră după 20 mai. Jos comunismul! Victorie!”. – Maistru Ion Răduș de la Combinatului Siderurgic Călărași (16:36-19:40)
(26:02) Cristian Pațurcă
(32:24)
(32:26)
(32:49)
(32:54)
(33:24)
(33:40)
(34:09)
(34:31)
(34:59)
(35:06)
(35:17)
(35:33)
(35:36)
(36:28)
(36:48)
(37:15)
(37:24)
(37:36)
(37:41)
(40:01)
„Vreau în primul rând să vă mulțumesc foarte mult că sunteți aici. Vă iubesc foarte mult pentru ce faceți și vă respect foarte mult ce faceți. Am venit aici pentru că sunt convins că aveți nevoie și de oameni ca mine aici. Am să vă cânt două cântece pentru că le meritați din plin și mai bine vă cânt decât să vă țin discursuri. Așa-i felul meu. Sper să vă facă plăcere” – Arhitectul Alexandru Andrieș, cadru didactic la Institutul de Arhitectură.
(53:57)
„Înainte de a începe să cânt, aș vrea să ascultați în liniște ce vreau să vă spun. Mi-ar place ca la următorul buletin de știri pe care am să-l cânt să vă simt alături de mine pe toți prietenii mei care doresc să cânte pentru dreptate și pentru libertate și pentru democrație și pe care alături de dumneavoastră îi aștept aici în fiecare seară. Cine are conștiință e așteptat aici. A fost ora 23. Buletin de știri: Timișoara. Revoluția românilor a început în 16 decembrie, la Timișoara, printr-o revoltă pașnică reprimată cu brutalitate de către forțele de Securitate și armată. Pe străzile din Timișoara, Sibiu, Brașov, București și alte orașe numărul morților și răniților continuă să crească” – Valeriu Sterian (55:43-55:07).
(1:06:14)
(1:06:16)
(1:06:19)
(1:06:19)
(1:06:47)
(1:06:54)
(1:07:23)
(1:08:07)
(1:13:56)
(1:13:56)
(1:22:02)
(1:22:18)
(1:23:20)
(1:23:47)
(1:24:26)
(1:24:31)
(1:24:40)
(1:26:19)
(1:29:02)
(1:29:23)
(1:29.25)
(1:29:37)
(1:30:06)
(1:30:15) Răzvan Teodorescu se afla la conducerea Televiziunii Române
(1:30:26)
(1:31:00)
(1:31:27)
(1:31:33)
(1:31:40)
(1:31:44)
(1:32:24)
(1:32:31)
(1:32:43)
(1:35:46)
Filmările au destul de multe cadre care pot fi folosite fără probleme și pentru multe alte cercetări istorice. De exemplu, la minutul 39 al înregistrării, se poate observa Bucureștiului anului 1990 de la Piața Universității la Piața Rosetti, filmare dintr-o mașină care poate fi utilă istoricilor Bucureștiului, vieții cotidiene și nu numai. Sunt 30 de ani distanță de la acele imagini, dar ce diferență, dincolo e drept de unele repere, precum clădirile, dar și ele schimbate (de exemplu, Teatrul Național).
[Vlad Mihăilă, Valentin Maier]
