Expoziția digitală Reprezentări cartografice ale patrimoniului Universității din București

În anul 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat Universitatea din București, a doua instituție de învățământ superior a țării după cea de la Iași (1860). Principala clădire care a adăpostit instituția a fost Palatul Universității din București, numit inițial Palatul Akademiei. Ridicat în perioada 1857-1869, sub îngrijirea arhitectului Alexandru Orăscu, Palatul Universității din București a devenit o clădire simbol a orașului, împreună cu zona în care se afla amplasat, Piața Universității.

Construcție somptuoasă pentru perioada în care a fost realizat, palatul a fost principala clădire a Universității din București, chiar dacă, cu timpul, alte construcții au fost realizate și alte facultăți au fost înființate. Astfel, pentru ca instituția să-și poată îndeplini menirea în acord cu evoluția generală a societății, de la cele trei facultăți care au format în anul 1864 Universitatea din București (Drept, Științe, Litere și Filosofie), s-a ajuns relativ repede (în nici șase decenii) la o structură și mai mare, prin adăugarea facultăților de: Medicină (1869), Teologie (1890), Medicină Veterinară (1921) și Farmacie (1923).

Am pregătit o expoziție digitală prin care am ales să prezentăm modul în care a fost reprezentat pe hărțile Bucureștiului, patrimoniul imobiliar aparținând Universității din București, pentru a surprinde evoluția istorică a instituției și în acord cu dezvoltarea orașului și nu numai.

Hărțile ca reprezentări în plan, convenționale, micșorate și generalizate ale unei întinderi de pământ au fost întocmite din cele mai vechi timpuri și din variate motive, dar în principal pentru a orienta pe călător și nu numai, prin sublinierea unor puncte de reper care să-i permită sintetic orientarea într-un spațiu real.

În același timp, importanța istorică a unei instituții de învățământ superior cu 160 de ani de existență (2024), precum cea a Universității din București, nu mai trebuie subliniată aici. De aceea, punând la un loc aceste elemente, hărțile, Palatul Universității din București și alte clădiri-simbol ale instituției și devenite spații de reper ale Bucureștiului, dorim să aflăm care au fost principalele reprezentări cartografice ale patrimoniului Universității din București în perspectivă cronologică.

De asemenea, este important de subliniat că instituția a avut de-a lungul timpului mult mai multe clădiri în proprietate, dar doar o parte au fost însemnate pe hartă: fie cu o reprezentare sintetică a formei de clădire, fie doar cu numele ei. Uneori au fost utilizate ambele moduri, alteori pe unele hărți era omisă prezentarea unora dintre ele (și acest fapt este important) sau erau marcate eronat.

Suntem conștienți că subiectul necesită ani de cercetare pentru că, de exemplu, au fost întocmite multe hărți ale orașului (ne concentrăm pe hărțile apărute între anii 1871 și 1939, în mare parte românești), care necesită o cercetare intensivă pentru înțelegerea lor, și pentru că cel puțin o altă dificultate este cauzată de faptul că multe dintre clădirile Universității din București au fiecare în parte o istorie complicată.

Prin această expoziție digitală vernisată la 18 noiembrie, de Ziua Europeană a Patrimoniului Academic, instituită de Universeum (Rețeaua Patrimoniului Universitar European), ne propunem totuși să realizăm o prezentare capabilă să deschidă noi perspective cultural-educative pentru a ne raporta și altfel la hărți, patrimoniul universitar, Universitatea din București și, în definitiv, la oraș. Sperăm să stârnim curiozitatea cercetătorilor și altor specialiști, colecționarilor și publicului dornic de cunoaștere. Suntem deschiși la contribuții, corecturi, recomandări: muzeul.universitatii@unibuc.ro

Valentin Maier

Au fost utilizate mai mult de 35 de hărți, planuri și alte materiale publicate. Pe baza lor au fost realizate peste 280 de imagini reunind 14 spații de patrimoniu imobiliar al Universității din București în perioada 1871-1978. Spațiile acestea au generat și unele dintre ele generează în continuare patrimoniu tangibil și intangibil, care merită să fie descoperit sau mai bine cunoscut și promovat.