Azilul „Elena Doamna” a fost înființat în anul 1862 la inițiativa lui Carol Davila. Prin eforturile soției sale, Ana Davila, care a atras sprijinul soției domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza (de unde denumirea „Elena Doamna”), ulterior pe cele ale soției domnitorului (ulterior regelui) Carol, Elisabeta (de unde denumire Capelei „Sf. Elisabeta”, de lângă azil), dar și pe ale altor personalități semnificative și potente financiar ale vremii, s-a reușit edificarea unei instituții românești importante. În Azilul „Elena Doamna” s-a avut grijă de mai multe copile orfane, care au primit educație, meserie și și-au găsit un drum în viață, chiar dacă începutul nu a fost deloc promițător pentru ele. Instituția în sine a reprezentat un semn al modernizării societății românești.

1871

1886

1893

1895

1895

1896

1900

1911

1911

1911

1914

1921

1922

1923

1926

1928

1930

1931

Ca în cazul multor altor instituții, reprezentare pe hartă este simbolică, în multe hărți acuratețea nefiind o preocupare în sine. În altele, se încerca reprezentarea cât mai multor elemente din realitate.

1934

1935

*

*

193x

1939

1939

1939

1943

1968

Azilul „Elena Doamna” a fost transformat după 1948 în Institut Pedagogic și în anii 1960 a fost integrată în structura Universității din București. În multe hărți post-1948 s-a încetat prezentarea ei pe hărți.

1969

1982

Menționarea Institutului Pedagogic.