Necesitățile Grădinii Botanice implicau munci diverse din partea mai multor persoane față de situația din orice altă componentă a Facultății de Științe și a Universității din București. Pentru perioada 1901-1920 avem acces la documente care ne arată că la Grădina Botanică au fost utilizați muncitori angajați și plătiți cu ziua (zilieri). Munca lor era necesară pentru că în afara serelor și a altor clădiri, Grădina Botanică acoperea o suprafață de teren importantă care trebuia întreținută în condiții adecvate pentru o astfel de funcționalitate.

Caracterul sezonier al muncii în Grădina Botanică

În Grădina Botanică se lucra pe tot timpul anului, dar într-o parte din an munca era mai intensă. Pe baza datelor la care am avut acces am observat că lunile mai-august erau cele mai intense ca activitate, fiind perioada când erau angajați cei mai mulți zilieri. Munca se desfășura de luni până sâmbătă. Erau mai multe persoane care lucrau una sau mai multe zile pe săptămână. Plata lor era stabilită pe zi, dar se realiza la final de săptămână, duminica, pe baza unei liste de prezențe (Lista de lucrători care au lucrat în Grădina Botanică) semnată de director și șeful de cultură (Mihail Vlădescu, respectiv Aurel Procopian, dar au mai fost și schimbări în această perioadă). În aceste liste era consemnat și dacă un zilier a lucrat doar o parte din zi. Pentru că aceste cazuri erau mai rare, în analiza care urmează a tuturor listelor la care am avut acces, am notat prezența diferiților muncitori pe zi, nu și cât au lucrat din fiecare zi. Pentru perioada 1901-1920 nu am reușit să avem date decât parțiale. Astfel, datele pe care le avem sunt pentru următoarele perioade: 01.04.1901-24.11.1901, 07.01.1902-09.11.1902, 17.02.1903-11.10.1903, 12.01.1904-28.02.1904, 30.04.1907-08.09-1907, 25.02.1908-14.05.1908, 06.04.1909-07.11.1909, 01.03.1910-31.03.1910, 29.04.1913-28.09.1913, 02.03.1914-29.03.1914.

Exemple de liste cu zilieri

 

 

  

 

Din analiza datelor am observat că dintre zilele săptămânii, marți era ziua când au fost înregistrate cele mai multe prezențe ale zilierilor (847), urmată de miercuri, și poate surprinzător, de sâmbătă, și în continuare de vineri, iar sub 800 de prezențe au fost joi și luni. În general, un zilier dacă venea la lucru într-o săptămână, venea pentru toate cele șase zile lucrătoare ale săptămânii, sau în orice caz pentru 4-6 zile și mai puțin pentru doar 1-3 zile pe săptămână. Studiind numărul de prezențe pe săptămână, am putut deduce că în săptămână 27 mai – 1 iunie 1902 au fost înregistrate cele mai multe prezențe la lucru (119), urmată de 28 aprilie – 3 mai 1903 (117) și 17 – 22 martie 1903 (100). Munca unui zilier era variată, dar în principal era o muncă fizică, de grădină… Botanică. 

 

 

O reconstituire inedită: numele zilierilor care au lucrat în Grădina Botanică

Pe baza acestor date am reconstituit 220 de nume de zilieri care au lucrat în Grădina Botanică. Mai avem și câteva alte detalii, dar nu prea multe față de ceea ce ne-am fi dorit pentru o analiză extinsă. Totuși, lista este inedită și un început de bază în cercetări viitoare despre Grădina Botanică. Ceea ce am mai putut observa a fost faptul că zilierii erau atât bărbați, cât și femei, cei dintâi fiind însă mult mai numeroși. Plata pe zi a variat de-a lungul timpului între 0,80 lei și 6 lei (dacă la lucru erau aduse și animale, cai sau boi). În general, un zilier a primit 1 leu pentru 1 zi de muncă (în anii 1913-1914 el ajungea să primească 1,40 lei) și nu am observat diferențe la plată în funcție de faptul că zilierul era femeie sau bărbat. 

Cum am arătat, ne-am dori să știm mai multe despre ei sau să avem măcar o fotografie. Ele sunt însă rare și pentru profesori precum Mihail Vlădescu sau Em. C. Teodorescu, nu mai aducem în discuție alte tipuri de salariați.

 

Reprezentarea simbolică a zilierilor

De aceea, putem realiza o reprezentare simbolică a acestor lucrători, printr-un chip anonim prezentat din profil, realizat pe baza celor 220 de nume.

În continuare am putea suplini această lipsă de informații vizuale cu inteligența artificială. Pe baza lucrării realizate de Mihail Leonte, Anuarul Bucureștilor cuprinzând portrete și biografii, București, Tipografia Traian, 1910, am extras câteva portrete de persoane reale și am întrebuințat ChatGPT pentru a reproduce aici portretele fictive realizate pentru câțiva dintre zilieri. Multe chipuri sunt de bărbați, mai puține de femei, respectând realitatea informațiilor pe care le avem, dar am inclus chipuri de oameni tineri și bătrâni (sursele nu ne divulgă vârsta lor) și câteva și de băieți, nu și de fete, pentru că doar ei au fost găsiți menționați în state cu funcția „lucrător-elev” (nu știm amănunte despre statul lor, uneori erau menționați în state și drept „copil”). Este de presupus că printre zilieri (cei menționați în listele de plată) se aflau și ei. Tot ca un exercițiu de imaginație, portretelor fictive le-am atribuit și câte un nume din lista zilierilor. Dacă însă am găsi corespondențele reale între nume și portret și alte detalii am fi mult mai mulțumiți.

 

Portrete fictive de zilieri

(poziționați mausul deasupra unei imagini pentru a afla numele său sau de pe telefon apăsați pe imagine)

  

Dincolo de personalități importante precum Mihail Vlădescu, Dimitrie Grecescu, Em. C. Teodorescu sau Zacharia C. Panțu, învățământul botanic și nu numai a progresat prin munca și dedicarea mult mai multor oameni, mai ales în cazul acestui tip de învățământ. De aceea, sperăm ca interesul către zilieri și alte categorii de angajați care au rămas mai puțin cunoscuți în istorie, să aibă partea sa de recunoaștere și să fie urmată și de alte cercetări.