Documentele de arhivă și informațiile din „Anuarul Universității din București” ne-au permis reconstituirea a 418 persoane angajate (zilierii menționați în listele de plată, angajații menționați în statele de plată și angajații menționați în „Anuarul Universității din București”) din învățământul botanic de la Universitatea din București în perioada 1901-1920. Informațiile sunt pentru o perioadă limitată și sunt parțiale, dar totuși reprezintă o contribuție de bază esențială la cunoașterea acestui tip de învățământ. Informațiile trebuie îmbunătățite în viitor, prin acces la alte surse, pentru că doar o privire din mai multe unghiuri ne poate permite să avem o reconstituire istorică bună. De exemplu, doar din informațiile din „Anuarul Universității din București”, nu ne-am fi dat seama că în perioada 1901-1920, primul angajat femeie a fost Olga Mălinescu (1901), pentru că în Anuar, prima femeie menționată a fost domnișoara Constantinescu (istoria nu i-a reținut prenumele), iar OIga Mălinescu este înregistrată ca angajat de abia în 1911.
Sunt necesare și alte vizualizări de date pentru a înțelege situația personalului și bineînțeles că o privire comparativă a salariilor și din punct de vedere al funcțiilor ocupate de angajați este foarte importantă.
Unii dintre angajați beneficiază de creșteri salariale în luna decembrie 1912 față de luna ianuarie a aceluiași an (ex. grădinarii Karl Gutmann și Gheorghe Filip), alții au parte de promovări în funcție (ex. C. A. Dumitrescu din funcția de preparator la Institutul Botanic în cea de asistent la același institut). Sunt destule situații variate și care trebuie aranjate fiecare în parte, de aceea graficul interactiv de mai sus trebuie privit doar ca un exemplu de vizualizare a informațiilor.
Tipurile de funcții din învățământul botanic de la Universitatea din București
Angajații din învățământul botanic de la Universitatea din București au ocupat diferite funcții, de la lucrător la grădinar și de la aspirant la director.
Poate cea mai importantă idee pe care o putem deduce din reconstituirea numelor de angajați din învățământul botanic bucureștean (1901-1920) este faptul că toți cei care au lucrat în acea perioadă și-au adus contribuția lor la reușitele acestui tip de învățământ, inclusiv la succesul Grădinii Botanice. Chiar dacă a funcționat și la Cotroceni (inclusiv între 1901-1920) și lângă Palatul Universității, la momentul 1901 ea exista deja de patru decenii. Altfel scris, nu era la început de existență, dar fără un personal suficient, diversificat de specializat nici nu ar fi putut să evolueze și să țină pasul cu necesitățile societății.
Dincolo de funcția avută, fiecare angajat, femeie sau bărbat, și-a adus propria contribuție pentru învățământul botanic. Sub acest aspect, ne putem gândi la o reprezentare simbolică a celor 418 angajați, ca o parte din rădăcinile (corespondente doar pentru angajații din 1901-1920, altfel „rădăcinile” ar trebui să fie mai multe) unui „copac” (învățământul botanic).
Sub aspectul unor reprezentări simbolice sau nu, listele, în cazul acesta de lucrători, își au importanța lor în cunoașterea istorică, dar sunt doar începutul și sunt multe informații și întrebări legitime despre istoria Grădinii Botanice, care pot fi adresate plecând de la ele. Desigur, aceste date pot fi întrebuințate și în alte genuri de cercetări, de exemplu de onomastică. În cele ce urmează am pregătit două scurte vizualizări după prenumele și numele întâlnite în sursele istorice, menționând doar pe cele regăsite la cel puțin patru persoane.
.
.
Tot numele și prenumele întâlnite la angajații din învățământul botanic bucureștean din perioada 1901-1920 ne reliefează faptul că nu toți erau români. Putem bănui că printre ei erau probabil austrieci, evrei, germani, italieni, turci și unguri. Grădina Botanică a atras specialiști diverși, nu doar români.
Pe baza datelor colectate se pot alcătui și trasee ipotetice ale angajaților Grădinii Botanice a Universității din București, precum cele din anul 1906, pe baza „Anuarului Bucureștilor” din acel an.
