Nasta Marius

(1890-1965)

Conferențiar la Facultatea de Medicină (Universitatea din București)

Laboratorul de medicină experimentală

Medicul Nasta Marius a încercat să-și ofere cunoștințele și propria experiență în tratarea tuberculoșilor într-o lucrare pe care a scris-o în deceniul 4 al secolului 20.  Nasta a scris despre necesitatea izolării bolnavului contagios, subînțeleasă de cele mai multe ori, dar cred de transpus în realitate. Sanatoriul climateric, considerat de Nasta, „instituția ideală de ospitalizare” avea de cele mai multe ori paturi insuficiente. Și nu numai atât, nu avea nici alte înzestrări pe măsură necesităților.

Foarte interesantă este și o mențiune a doctorului Nasta, care ne arată într-o anumită măsură ce putea fi în mintea turberculoșilor contemporani lui,  și de ce nu, și a altora cu boli incurabile (în funcție de perioada istorică, unele boli incurabile „ieri” sunt perfect tratabile astăzi) sau în stare terminală, dar mai ales modul în care medicii trebuiau să trateze această situație delicată:

„Tuberculosul, oricât de avansat, nu acceptă niciodată ideea că nu mai are speranțe de vindecare, ci trebue să aibă mereu iluzia că internarea lui urmărește în primul rând îngrijirea și vindecarea lui”.

Sursa: Nasta, M., Problema spitalizării turberculoșilor, București, 1931 (extras din „Revista de Igienă Socială”, nr. 4).