Mladoveanu Constantin

(1868-1946)

Conferențiar la Facultatea de Medicină (Universitatea din București) din anul 1920

Catedra de farmacie chimică și galenică

„Abilitarea D-lui Dr. Mladoveanu ca docent și menirea sa ca conferențiar ar fi o lovitură dureroasă dată învățământului farmaceutic, care luptă de ani de zile pentru independența sa și împotriva tendinței monopolizatoare a facultăței de medicină, care căutând să acapareze pentru absolvenții săi, până și catedrele fundamentale ale farmaciei, pune piedici primejdioase dezvoltării studiului științific al acesteia”.

Sursa: ***, Memoriul d-lui Prof. Dr. Ștefan Minovici adresat domnului ministru al Instrucțiunei Publice cu privire la abilitarea D-lui Dr. C. Mladoveanu ca docent în specialitatea farmacognoziei, București, 1915, p. 8.

Fără să cunoaștem adevărul în problema reclamată de Ștefan Minovici în privința lui Constantin Mladoveanu, trebuie făcute câteva mențiuni. În primul rând, citatul de mai sus a fost inclus aici pentru a exemplifica încă o dată (vezi și disputa dintre Parhon și Paulian, una din multele), că problemele personale sau neînțelegerile colegiale existau și atunci, inclusiv în interiorul corpului profesoral medical, o realitate ce trebuie prezentată și cunoscută, fără însă ca ea să diminueze aura acestor personalități câștigată pe merit. Plus că, în unele cazuri, astfel de poziții erau întru totul argumentate și necesare, cine altfel să fie mai îndreptățit să ia o poziție publică, decât un specialist, un coleg de breaslă, capabil să asaneze corpul profesioniștilor de cel al diletanților? De asemenea, Ștefan Minovici era un propăvăduitor al necesității pregătirii farmaciștilor în cadrul unei facultăți, Facultatea de Farmacie, independentă de intruziunea Facultății de Medicină, reclamată inclusiv în citatul reprodus mai sus. Până la urmă, anii de eforturi depuse de Ștefan Minovici, chimist și farmacist, au avut izbândă, pentru că în 1923, Facultatea de Farmacie a fost înființată în cadrul Universității din București, ca cea de-a șaptea și ultima facultate inclusă până la reorganizarea din 1948, sub acoperământul unui alt regim politic, cel comunist, cu propriile viziuni, nu întotdeauna în beneficiul științei și învățământului (în cazul învățământului medico-farmaceutic au fost totuși multe influențe pozitive).