În această secțiune avem pregătite trei opinii despre graffiti, o listă cu muzee dedicate graffiti și o altă cu artiști graffiti renumiți, dar și o bibliografie selectivă. Despre graffiti și artă urbană începe să se discute din ce în ce mai mult și în mass-media și prin alte mijloace de informare. De curând a apărut un documentar românesc despre graffiti intitulat „De ce scriu ăștia pe pereți?”, regizat de Alin Boeru, dar graffiti a mai fost în atenție prin campanii precum #orașvandalizat (GraphicFront), prin poziții luate de diferite asociații de exemplu asupra graffiti tag-uri realizate pe Ateneul Român (ARCEN) sau în legătură cu vandalizarea Memorialului Revoluției (chiar din această lună ianuarie 2024). De aceea, ne așteptăm ca dezbaterea despre graffiti să genereze și efecte, pentru că este un fenomen din ce în ce mai vizibil, mai ales în orașe și patrimoniul cultural are de suferit.
*
Vandalismul graffiti distruge Bucureștiul
Turistul ajuns pentru prima oară în București observă cu ușurință tot felul de scrisuri și desene în variate culori în tot orașul. Din păcate de cele mai multe ori nu este arta graffiti, ci este varianta nedorită: vandalismul graffiti.
Pe zidurile construcțiilor somptuoase, unele chiar simbol ale orașului, pe garduri, pereți, pe geamurile vitrinelor de magazine părăsite și felurite alte spații găsim acest înveliș plasat fără voia proprietarului, fie el privat sau public. Din păcate, vocea individuală a proprietarului privat și ne referim aici la simplul locuitor al Bucureștiului, este pe nedrept cea mai puțin auzită.
Vandalismul graffiti a creat o atmosferă angoasantă: totul este expus kitsch-ului, unei cacofonii de culori, unei lipse de respect față de istorie, cetățeni și dreptul proprietății.
În sfera monumentelor sau a construcțiilor somptuoase și care au fost supuse vandalismului graffiti, situația este din ce în ce mai gravă.
La art. 2, pct. 14 din Legea nr. 61 din 1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice este scris: „scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum şi dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunţurilor şi afişelor legal expuse în locuri anume destinate”. Textul juridic nu este însă îndeajuns pentru a rezolva problema și nu sunt necesare studii, chestionare sau citarea unor surse pentru adeverire, ci o simplă plimbare în oraș edifică pe oricine de amploarea problemei.
În perspectiva redobândirii respectului față de oraș, a înfrumusețării sale și de cea a anticipatelor restaurări monumentale de patrimoniu imobil universitar (de exemplu Palatul Universității din București din Piața Universității și clădirea Mihai Eminescu a Academiei de Studii Economice din Bd. Dacia nr. 41), Muzeul Universității din București inițiază o expoziția digitală de conștientizare a vandalismului graffiti, diferit de arta graffiti pe care o apreciem și o respectăm. Vandalismul graffiti acaparează ilegal și fără oprire din ce în ce mai multe spații din oraș.
Ne dorim ca cei care realizează graffiti să adere la un set de bune practici ale graffiti-ului. Ne dorim un oraș în care proprietatea să fie respectată și apărată, dorim să contribuim la acest proces de durată, prin tragerea unui semnal de alarmă și prin îmbunătățirea educației față de artă, patrimoniu și oraș.
Sperăm că să ne bucurăm împreună de arta graffiti în București și să stopăm vandalismul graffiti.
[Valentin Maier]
*
Despre conceptul de graffiti care afectează patrimoniul cultural
Discuția despre graffiti se reduce deseori la o dezbatere între a fi considerat un act de vandalism sau artă: în timp ce primii susțin că activitatea respectivă reprezintă o infracțiune, alții susțin valoarea artistică a graffiti-urilor, apelând la importanța exprimării de sine și susținând că aceasta este o formă de artă vie, care și-a găsit inspirația departe de academii și școli tradiționale, și a evoluat într-o mișcare culturală (Pereira, 2005). Trebuie să ne gândim că de multe ori persoanele care dezbat această problemă au înțelesuri diferite cu privire la ceea ce reprezintă un graffiti.
De obicei graffiti este „ceva” pictat cu vopsea spray pe un perete într-un mediu urban. Dar la care anume „ceva” ne duce gândul? Unii își pot imagina niște tablouri artistice spectaculoase, prezente pe peretele unui bloc, alții – un tren de metrou „tatuat” cu diferite cuvinte/autografe realizate în diferite stiluri și poate unele imagini, ceilalți se pot gândi la un peisaj urban poluat cu scrieri pe pereți, monumente, porți, terenuri de joc etc. Întrebarea este dacă toate acestea se referă de fapt la graffiti sau nu. Faptul că în viața de zi cu zi utilizăm noțiunea de graffiti cu un înțeles mai vag nu reprezintă neapărat o problemă. Cu toate acestea, înțelegerea ambiguă a acestei noțiuni ne poate duce la concluzii eronate, în special în contextul dezbaterii (deja clasice) cu privire la graffiti ca artă sau vandalism. Așadar, primul pas în abordarea problemei graffiti-urilor care afectează patrimoniul cultural este clarificarea conceptului graffiti.
Istoria graffiti-urilor își ia origini de la apariția scrisului (Ross, 2016), însă felul în care graffiti a evoluat și în care ne-am obișnuit să-l percepem a apărut în zonele urbane, în special în New York, aproximativ prin anii 1980 ai secolului trecut (Pereira, 2005). Cuvântul însăși își are originea în termenul grecesc „graphein” (a scrie) și este pluralul cuvântului italian „graffito”, fiind folosit inițial pentru inscripțiile sau figurile desenate găsite pe pereții clădirilor antice (Whitehead, 2004). Astfel, putem observa că semnificația cuvântului graffiti a trecut prin mai multesemnificații: de la inscripții pe pereți la întreaga cultura graffiti. În prezent există mai multe stiluri de graffiti: tag, throw-up, wildstyle, 3D, piece etc., iar cei care le realizează sunt numiți „writers” (Whitehead, 2004). Graffiti poatefi un indicator al atitudinilor, dispozițiilor comportamentale și proceselor sociale, poate fi utilizat pentru delimitarea teritoriului sau a zonei de control, prin intermediul lor se pot identifica zonele de tensiune legate de schimbările sociale (Ley, Cybriwsky, 2018).
Cu toate că în literatura de specialitate putem distinge mai multe tipuri de clasificări ale scrierilor/imaginilor de acest fel, am observat că deseori se atrage atenția și asupra distincției fie dintre graffiti, street art și arta murală urbană (Prvanov, 2021), fie doar dintre graffiti și street art (Lu, 2018). În principiu, în ambele cazuri „graffiti” se referă cam la același lucru: trăsătura caracteristică este scrierea cuvântului, de cele mai multe ori fiind vorba despre un fel de autograf propriu sau al grupului, alteori – o propoziție sau frază, care se adresează unui grup restrâns, însă prezența unor simboluri sau imagini nu este exclusă, activitate însăși fiind ilegală.
Diferența dintre aceste distincții este următoarea: în primul caz, prin street art se face referința la imagini (activitatea nu mai e bazată pe text, însă textul poate fi folosit), care se adresează deja unui public mai larg, dar sunt de cele mai multe ori realizate și ele fără permisiune, adică ilegale. Unii aleg să realizeze aceste picturi cu ajutorul unui șablon. (Prvanov, 2021). În schimb, muralismul urban („urban muralism” – există și corespondentul „rural muralism”) se referă la acele picturi, care reprezintă adevărate tablouri, realizate de multe ori de oameni specializați, picturile fiind realizate cu permisiune sau chiar la cerere. În al doilea caz, prin street art se face referință tocmai la aceste picturi, utilizarea șablonului fiind specifică mai degrabă și unui stil aparte de graffiti (Lu, 2018).
Cu toate că nu este foarte clar unde se termină graffiti și începe street art-ul, pare evident faptul că în momentul în care se ridică problema graffiti-urilor care afectează patrimoniul cultural ne referim la acele multiple semnături prezente pe pereți, monumente etc., care sunt realizate în cele mai populare stiluri (precum tag sau throw-up), și nu la picturi fascinante care devin și o atracție turistică. În plus, e puțin probabil să creezi o pictură murală neautorizată pe o clădire culturală (de ex. să pictezi Palatul Universității din București) – fiind o lucrare mai complexă, ar necesita mult mai mult timp pentru realizare, și o echipă. Prin urmare, e cu mult mai greu să rămâi neobservat și nepenalizat pentru acțiunea respectivă. Prin aceasta observație nu negăm faptul că un graffiti ar putea să aibă o valoare artistică, ci atragem atenția asupra faptului că nu orice graffiti o are. Mai mult de atât, dacă le asociem cu o mișcare culturală ar trebui să ne gândim și la respectul intercultural. Altfel spus, exprimarea culturală prin intermediul graffiti-urilor nu ar trebui să afecteze sau să distrugă un alt obiect ce aparține unei culturi diferite.
Cu toate acestea, ne putem întreba dacă un graffiti din ziua de azi ar putea deveni o parte din patrimoniul cultural. Graffiti-urile din diferite perioade istorice se diferențiau, uneori mai mult, alteori mai puțin, începând de la tehnici de realizare și terminând cu scopul acestora, iar în multe cazuri ceea ce părea inițial simplu vandalism sau scriere ilicită, la o examinarea mai atentă a istoricilor, acestea se dovedeau a fi orice altceva (Ross, 2016). Oricum ar fi, acestea ne-au ajutat să înțelegem mai bine trecutul. Ele nu vorbesc atât despre evenimente ce au avut loc sau despre viața cotidiană, cât despre ce au simțit și ce au gândit oamenii din trecut, despre cei care nu au scris opere și despre care nu a fost scris nimic – nu trebuie să fii un artist sau domnitor pentru a-ți scrie numele pe un perete, pe o masă sau pe orice altceva. Chiar ne putem gândi la o bancă dintr-un amfiteatru din facultate, o bancă plină cu mici graffiti-uri, gravate cu ceva ascuțit, scrise cu pix, creion etc., cea mai murdară și urâtă bancă din amfiteatru dar care vorbește atât de mult: cine a stat acolo, ore la care s-a ținut cursul, un gând, o declarație de dragoste, un joc de X și O, o formulă, o listă de cumpărături, o mică pizza desenată etc. Acum e considerată urâtă, dar peste 50 de ani ar putea deveni o piesă din muzeul universitar, iar dacă ulterior se va afla că măcar o semnătură îi aparține unui student care a devenit remarcabil într-un domeniu sau altul, aceasta ar putea deveni și mai valoroasă. În aceeași ordine de idei am putea evalua valoarea potențială a graffiti-urilor prezente pe Palatul Universității din București, dar și pe alte clădiri istorice, monumente etc. Totuși, nu credem că ar trebui să romantizăm această activitate în acea măsură încât să începem să valorizăm orice inscripție lăsată de cineva pe o suprafață oarecare: nu ar exista nici loc suficient pentru toate, dar și valoarea lor culturală potențială ar avea de suferit.
În plus, diferența evidentă dintre o bancă pictată și Palatul Universității din București este următoarea: banca are un potențial de a căpăta o valoare culturală tocmai pentru faptul că este pictată, în timp ce Palatul deja o posedă. Am putea să-i conferim unui graffiti o valoare culturală și mai mare? Nu credem că am putea exclude complet aceasta opțiune, însă nici nu cred că ar fi cazul graffiti-urilor prezente acum în cantități imense pe Palatul Universității din București. Pare că graffiti-urile prezente pe obiecte ce au o valoare culturală devin mai valoroase tocmai datorită valorii culturale a acelor obiecte, în timp ce obiectele au de „suferit”. Cu toate că cei care realizează graffiti nu au neapărat un scop de a distruge patrimoniul cultural prin a-și lăsa semnăturileîn cât mai multe locuri posibile, cât mai neobișnuite, periculoase și vizibile, aceasta nu înseamnă că graffiti-urile nu o fac. În cazul băncii pictate am obținut într-un fel o simbioză; în schimb, în cazul graffiti-urilor prezente pe patrimoniul cultural cred că avem de a face mai degrabă cu parazitism. Așadar, în momentul în care un graffiti ajunge să fie prezent pe un obiect cultural, acesta devine un parazit care îi afectează valoarea – nu o operă de artă.
Bibliografie
- Ley, D., & Cybriwsky, R. (2018). Urban graffiti as territorial markers. In Culture and Society(pp. 143-157). Routledge.
- Lu, S. (2018). The struggle between graffiti and street art. Quartz Columbia Journalism School.(online) http://www. columbia. edu/~ sl3731/graffitiART.
- Pereira, S. (2005). Graffiti. Silverback Books.
- Prvanov, S. (2021). From street art to murals: INO’s subversive interventions in urban spaces. Available at SSRN 3860878.
- Ross, J. I. (Ed.). (2016). Routledge handbook of graffiti and street art.
- Whitehead, J. L. (2004). Graffiti: The use of the familiar. Art Education, 57(6), 25.
[Svetlana Ponomarenco]
*
Graffiti-ul în București: Impresii și Metode de Combatere
Graffiti-ul în București este o formă distinctivă de exprimare artistică urbană care își face simțită prezența în peisajul orașului. Ca locuitor al Bucureștiului, am avut oportunitatea de a observa și de a reflecta asupra impactului pe care graffiti-ul îl are asupra orașului și comunității sale.
În primul rând, graffiti-ul poate adăuga un aer de vitalitate și expresivitate străzilor Bucureștiului. Lucrările de graffiti realizate de artiști talentați pot transforma fațadele gri și anonime ale clădirilor în opere de artă colorate și vibrante. Aceste creații oferă o formă de autoexprimare și contribuie la diversitatea culturală și artistică a orașului.
Pe de altă parte, există și graffiti-ul care poate fi considerat vandalism, deoarece distrug proprietatea publică și privată. Scrierile și semnele care apar pe clădiri, monumente sau alte obiecte de patrimoniu creează un aspect neglijent și dăunător în peisajul urban. Aceste acte de vandalism pot afecta în mod negativ reputația și frumusețea Bucureștiului.
Pentru a combate graffiti-ul realizat pe patrimoniul universitar mobil și imobil, este important să se ia în considerare mai multe metode. În primul rând, educația și conștientizarea trebuie să joace un rol cheie. Trebuie să educăm tinerii cu privire la importanța respectării și protejării patrimoniului cultural și istoric. Prin intermediul campaniilor de conștientizare și programe educaționale, putem încuraja respectul față de spațiile publice și îi putem învăța pe oameni să aprecieze și să protejeze frumusețea orașului lor.
În plus, implicarea comunității este crucială. Este important să încurajăm colaborarea între autoritățile locale, proprietarii de clădiri și comunitatea locală pentru a dezvolta proiecte de artă stradală legală și de calitate. Prin furnizarea de spații dedicate și autorizate pentru graffiti, se poate oferi artiștilor o platformă pentru a-și exprima creativitatea și pentru a reduce actele de vandalism.
Implementarea unui sistem de monitorizare și de reacție rapidă poate fi de asemenea eficientă în combaterea graffiti-ului ilegal. Supravegherea prin intermediul camerelor de securitate și raportarea rapidă a incidentelor de vandalism pot ajuta la identificarea și sancționarea celor responsabili.
În concluzie, graffiti-ul în București aduce cu sine atât aspecte pozitive, prin exprimarea artistică și revitalizarea spațiilor urbane, cât și aspecte negative, prin vandalismul asupra patrimoniului. Prin educație, conștientizare, implicare comunitară și implementarea unui sistem de monitorizare eficient, putem promova o cultură a artei stradale legale și a respectului față de patrimoniu, îmbunătățind astfel aspectul și imaginea Bucureștiului ca oraș artistic și cultural.
[Ana Maria Iuhas]
*
Există anumite spații destinate special pentru realizarea de graffiti, cunoscute sub diferite denumiri. Aceste spații sunt create pentru a permite artiștilor urbani să-și exprime creativitatea prin graffiti într-un mod legal și sigur, evitând astfel vandalizarea proprietăților private sau publice. Iată câteva denumiri comune pentru aceste spații:
• Ziduri graffiti: pot fi părți din clădiri, garduri, tuneluri sau alte suprafețe exterioare care sunt alocate special pentru a fi pictate cu graffiti.
• Spații de graffiti autorizate: spații publice sau private care permit și încurajează artiștii să creeze graffiti legal. Acestea pot fi parcuri, spații de recreere, clădiri abandonate sau alte zone destinate expresiei artistice.
• Parcuri de graffiti: parcuri speciale sau zone amenajate în care artiștii urbani sunt încurajați să creeze și să expună graffiti. Aceste parcuri pot avea suprafețe dedicate pentru pictură, bariere de protecție sau alte facilități pentru a permite exprimarea artistică într-un mod controlat.
• Hall of Fame (Sala celebrităților): spații desemnate pentru artiști graffiti de renume, unde aceștia sunt invitați să creeze lucrări deosebite. Aceste zone sunt adesea respectate și admirate în comunitatea graffiti și pot fi destinații populare pentru turiști și iubitorii de artă.
Este important să menționăm că aceste spații pot varia în fncție de țară, oraș și regulamentele locale. În multe locuri, autoritățile locale sau organizațiile non-profit colaborează cu artiștii urbani pentru a crea și menține aceste spații destinate special pentru graffiti.
[Ana Maria Iuhas]
*
Muzee despre graffiti și artă urbană
Museum of Graffiti, Miami, Florida
STRAAT: The Museum for Street Art and Graffiti, Amsterdam, Țările de Jos
Street Art Museum, Sankt Petersburg, Federația Rusă
The Museum for Urban Contemporary Art (Urban Nation), Berlin, Germania
The Museum of Urban Art and Street Art (MAUSA), Franța
Exemple de artiști graffiti renumiți internațional
Bibliografie selectivă
-https://artipic.net/news/graffiti-street-art-si-muralism-2/
-https://urbaneez.art/magazine/from-the-street-to-the-museum-the-journey-of-urban-art
-https://www.singulart.com/en/blog/2023/10/11/10-most-famous-graffiti-artists/
-https://graffstorm.com/famous-graffiti-artists
-https://graffitiknowhow.com/worlds-top-20-most-famous-graffiti-artists/
-https://theartchi.com/blogs/blog/10-most-famous-graffiti-artists-of-all-time
-https://www.graphicfront.ro/-oras-vandalizat–3-intrebari-alte-4-puncte-de-vedere-mina-sava-constantin-goagea-toma-hurduc-valentina-ivorciuc-iv-1224703532-ro
-https://www.sospatrimoniu.ro/sos-articole/patrimoniu-unesco/item/324-ateneul-roman,-atacat-cu-graffiti
-https://culturadata.ro/interactiv/arhiva/tinerii-si-patrimoniul-cultural/atitudinea-tinerilor-fata-de-patrimoniul-cultural/
-https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26815446-barbatul-care-vandalizat-mai-multe-monumente-din-bucuresti-printre-care-memorialul-renasterii-este-arhitect-fost-retinut.htm
-https://www.e-antropolog.ro/2012/10/fenomenul-graffiti/
-https://www.romania-actualitati.ro/reportaje/graffiti-sa-vandalizam-frumos-id53871.html
-https://turismistoric.ro/graffiti-forma-de-arta-sau-huliganism/
-https://www.youtube.com/watch?v=OL50wGRUmzk
-https://atelieruldeimagine.wansait.com/1346/graffiti-un-film-de-vlad-stefan-dragna/
Hughes, Melissa L., „Street Art & Graffiti Art: Developing an Understanding.” Thesis, Georgia State
University, 2009, doi: https://doi.org/10.57709/1062182.
