„Sâmbătă 9 iunie 1990 au sosit în Piața Universității din București, soții Felicia Voicu și Draga Voicu, împreuna cu fiul lor, în vârsta de doi ani și jumătate. Doamna Felicia Voicu purta cătușe la una din mâini și urme de tăieturi recente pe picior. Motivul pentru care s-au refugiat în «Golania» este următorul.
Soții Voicu locuiesc de foarte multă vreme într-o casă sordidă, formata din doua încăperi igrasioase și mici, pe care le împart cu doi copii: o fată de 19 ani și un băiețel de doi ani și jumătate. Adresa lor este: București, str. Boceni nr. 5, sector 3. Doamna Voicu este casnică. Soțul său a lucrat până acum două luni, la I.A.P.I.T., ca electronist. Actualmente șomează. I-a fost desfăcut contractul de muncă în urma refuzului de a repara, în timpul orelor de program, casetofoanele și radiourile șefilor săi.
Mama doamnei Felicia Voicu locuiește într-un apartament civilizat, situat pe strada Frumoasei sector 1, apartament pe care l-a împărțit, pana în dimineața zilei de 9 iunie 1990 cu o familie care s-a stabilit definitiv în Suedia.
Cunoscând că spațiul locativ va rămâne liber mai devreme sau mai târziu, soții Voicu au înaintat o cerere de obținere a respectivelor camere.
În dimineața zilei de 9 iunie 1990, doamna Felicia Voicu și domnul Draga Voicu se aflau în curs de instalare în apartamentul deja eliberat. În jurul orelor 9, au apărut patru lucrători de politie care le-au interzis soților să rămână acolo. Motivația a fost că respectivul spațiu locativ este vizat de «altcineva», care nu are nevoie de cerere, întrucât are, oricum, prioritate (?!). Drept argument, polițiștii au folosit, pe lângă un limbaj «colorat», violența și cătușele.
Doamne Felicia Voicu a reușit să scape sărind pe geam. Își purta în brațe fiul. Domnul Draga Voicu a reușit, la rându-i, să fugă. Au ajuns toți trei în Piața Universității, unde s-au adresat opiniei publice. Bineînțeles li s-a dat dreptate. Nici nu se putea lua o alta atitudine în fața abuzului și nerespectării drepturilor cetățeanului, chiar de către reprezentanții instituției care ar trebui să apere legea.
Prin portavoce, domnul Draga Voicu a adresat «Golanilor» un mesaj «Am constatat că în Piața Universității nu vine pleava societății, așa cum auzisem!»
Cetățenii sunt alături de acești oameni. Ei nu pot însă obține, de la forurile îndrept, cuvenita reparație materială și morală datorată familiei Voicu. Nici nu pot interveni pentru a-i ajuta pe cei patru, să se mute în apartamentul care li se cuvine.
Unde este dreptatea mult-promisă în decembrie, domnilor?
Ioana ILIE”.
Sursa: „Viitorul”, 13 iunie 1990, p. 2.
[Vlad Mihăilă]
